„În Moldova au cei mici despre cei mari acest obicei de pier fără județ, fără vină și fără seamă. Singuri cei mari judecători, singuri pârâși și singuri plinitori Legii. Și de acest obicei Moldova nu scapă…“
Ureche, sub anul 1564
FEȚELE:
RĂZVAN, țigan dezrobit
SBIEREA, boier bătrân
TĂNASE, cerșitor
BAȘOTĂ, mare vătav
DASCĂLUL
TÂRGOVEAȚA I
TÂRGOVEAȚA II
TÂRGOVEAȚA III
TÂRGOVEAȚA IV
TÂRGOVEȚUL I
TÂRGOVEȚUL II
TÂRGOVEȚUL III
FATA I
FATA II
SLUJITORI de la vătăvie
O piață în Iași, în fund o biserică, mai încoace o piatră, în lături case.
TĂNASE (șezând pe piatră)
Miluiește-mă, jupâne! Dumnezeu va da-nzecit
Sufletelor ce se-ndură de-un sărman nenorocit!
SBIEREA (oprindu-se în drum)
Cum? ce spui? La sută mia? O camătă minunată!
De-ar fi astfel, toată starea-mi eu ți-aș da-o chiar îndată…
Să știi însă că dând una, n-o mai vezi, n-o mai găsești…
TĂNASE (sculându-se)
Miluiește-mă, jupâne, cu ce singur socotești!
Ș-un bănuț o să-mi ajungă… Iată, de trei zile-n gură
N-am luat un pic de pâine, n-am avut o fărmitură…
SBIEREA
De trei zile? Ce minciună!.. Ș-apoi cine-i vinovat?
Pentru mine e totuna de-ai mâncat sau n-ai mâncat…
Un bănuț! Cum nu! E lesne!.. Bănișorii nu s-aruncă.
Decât cerșitor, mai bine ia toporul și la muncă.
(Răzvan se arată în fund și se oprește din dosul lui Sbierea)
TĂNASE
Vai, jupâne! vai, jupâne!.. Nu cerșește un român,
Nu cerșește cât mai are un pai de nădejde-n sân!
Nici eu nu cerșeam, jupâne, pe când aveam vitișoare,
Ș-un pământ cât trage plugul, ș-o prispuliță la soare;
Dar vecinii, din rea pizmă, la judecată m-au tras,
Ș-acum iată-mă-s, jupâne, gol pe poduri am rămas!..
Copilașii plâng de foame…
SBIEREA
Copilașii!… Vrea să zică
Tu ești un nebun de frunte! După ce n-ai chiar nimică,
Te mai apuci de prăsilă. Auzi! Îi trebui copii!
Un neam de netoți… Dă-mi pace! Ducă-se pe la pustii!
TĂNASE (așezându-se)
Of, of, of!… Și tu, jupâne, o să dai de vro ispită!
(Sbierea face trei cruci mari dinaintea bisericii și se depărtează, fără a băga de seamă că i-a căzut o pungă din chimir.)
RĂZVAN
Așa cruci evlavioase, așa față răstignită,
Așa-nchinăciuni plecate, până la brâu și mai jos,
Nu făcea nici sfântul Petre, nici însuși domnul Hristos!…
Bre! Jupânul ăsta crede că drept la rai o să meargă,
Pe când dracii după dânsul cu limba scoasă aleargă!…
(Face câțiva pași și ridică de jos punga.)
Aoleu! O punguliță!… Ba-i un săculeț cam greu!…
Îl va fi pierdut boierul cel cu zor de Dumnezeu…
Măi, oprește-te, jupâne!… Stai, jupâne, de m-ascultă!…
SBIEREA (din afară)
La naiba! Ți-am spus o dată că nu-mi place vorba multă!
Un singur pas nu poți face făr’să dai de vrun calic!…
Fugi! N-am bani! N-am o groșiță! N-am nimic, nimic, nimic!
RĂZVAN
Nimic n-are, sărăcuțul! Așa zice!… Prin urmare,
Omul neputând să piarză tocmai lucrul ce nu-l are,
Punga nu-i a lui. Atuncea… fie dar a cui o vrea,
De vreme ce toată lumea mi se leapădă de ea…
(Numără: „unu…, cinci…, opt…“)
Douăzeci, și toți cu găuri! Parc-ar fi să-mi povestească
Cum se dezmierdau, sărmanii, în salba sărbătorească,
Pe-un grumaz de țărăncuță, grăsuliu și răsfățat,
Pân’ce gheara ciocoimii din carne i-a înhățat!…
De-ar avea banii o limbă, lucrurile ce ne-ar spune
Pe mulți albi i-ar face negri, ca cel mai negru tăciune…
Nu! Eu nu vreau astă pungă!… Și chiar foame de mi-ar fi,
Pâinea astfel cumpărată mă tem că m-ar otrăvi!…
Moșule!
TĂNASE
Ce vrei?
RĂZVAN
Jupânul nu ți-a dat lescaie frântă?
Uite! Eu îți dau o pungă… Scoală, moșule, și cântă!
TĂNASE
De la un țigan pomană?
RĂZVAN
Dec! Și totuși, pe boier,
De-ți da o scârbă de-aramă, tu l-ai fi urcat în cer?
TĂNASE
E român, oricum.
RĂZVAN
Jupânul e român? Vai, ce ocară!
Te-nșeli, moșule! El este piatră, lemn, strigoi sau fiară,
Dar numai român nu-l cheamă, că mult mai român sunt eu!…
Nu căta că-ți pare searbăd și pârlit obrazul meu,
Că nici noaptea nu-i bălană, dar pământul odihnește;
Că și pâinea de secară este neagră, dar hrănește
Ș-apoi, moșule, eu unul nu-s țigan de rând, mă jur.
Nu, nu, crede-mă, în pieptu-mi bate suflet de vultur.
Măiculița fu româncă…
TĂNASE
Moldoveancă?
RĂZVAN
Se-nțelege.
TĂNASE
Moldoveancă? Ce-auz, Doamne!… Dar asta-i o fărdelege! Unde s-a aflat
Că s-a-mpreunat
Corbi cu turturele,
Șerpi cu floricele,
Urși cu căprioare
Și norii cu soare?…
Orumbiță să-ndure un bărbat cioroi…
RĂZVAN
Taci, măi!
Că simțesc cum intră-n mine șaptezeci de năbădăi!…
N-atinge țărâna mamei, că nu mai știu ce-o să fie!
Mi se-ntâmplă multe pozne când sunt cuprins de mânie.
Eu nu-s țigan… ți-am mai spus-o!… Nu mă mai tot zăpăci!…
Mai pe scurt, na, iată banii!… Pleacă dracului de-aci!
TĂNASE
De la un șerb nu voi cere, nu voi lua niciodată:
Ursita-mi e neferice, dar a ta-i chiar blestemată.
De mi-ar fi să mor de foame, mâna mea n-o voi păta,
Primind milă dintr-o mână, care… nici ea nu-i a ta!
RĂZVAN
Eu șerb? Dar bată-te focul, mitropolitul Năstase
Nu știi oare că la moarte-i pe toți robii săi iertase?…
Singurul vlădică-n lume, sau cel puțin la români,
Care nu voia ca frații să fie slugi și stăpâni,
Fiind tot un os ș-o carne… Așa scris-a în diată,
Poruncind să plece slobozi toți țiganii săi deodată;
Toți, moșule, pân’la unul: bărbați, copii și muieri…
S-a spart lanțul! De-atunci, iată, două ierni și două veri
Eu zbor în stânga și-n dreapta, ca voioasa ciocârlie
Pe care n-o mai poprește ferecata colivie.
TĂNASE
Ești țigan pe jumătate, nu ești rob…
RĂZVAN
Asta-i nimic,
Mai este ceva. Văzut-ai?…
TĂNASE
Ce?
RĂZVAN
Un țigan grămătic?
TĂNASE
Grămătic?… nu!… nu, băiete… N-am văzut, căci nu se vede,
Și chiar de-aș vedea cu ochii, pare-mi-se că n-aș crede.
RĂZVAN
Țiganii sunt tot ce-ți place: șelari, fierari, potcovari…
TĂNASE
Călăi…
RĂZVAN
Adică, nu-i vorbă, nici călăii nu sunt rari!
Dar grămătici, ba… Ei bine! Numai singur eu sub soare,
Dintre mii de țigănime, știut-am să-nvăț scrisoare,
Sârbească și românească, încât ajunsei de mic
În casa mitropoliei cel mai isteț grămătic…
Grămătic, moșule dragă!… Acuma ia dară banii,
Și te rog a nu mă pune într-un hal cu toți țiganii…
TĂNASE
Dar acești bani, măi băiete, vor fi un lucru… furat.
RĂZVAN
Așa-i! Tocmai! Ai dreptate! Ai vorbit adevărat!
Toți banii din țara noastră poartă, moșule, pe sine
Semnul furilor ce-i pradă, pintre lacrimi și suspine,
De la noi, de la opincă, de la omul cel sărman,
Ș-apoi nu vor să ne-arunce în obraz un gologan!
Zburători ce sug în umbră! Javre, moșule, d-acelea
La cari omenească-ți pare numai fața, numai pielea,
Iar sufletul pe dobândă fu luat de la Satan,
Cu tocmeală să se-ntoarcă mai murdar și mai viclean!…
TĂNASE
Bine, bine spui, băiete!…
RĂZVAN
Lucru furat! ai dreptate!
Însă n-oi fi eu acela care va prăda pe-un frate!
Mama, buna măiculiță, din mormânt ar tresări
De-ar ști că-n pieptu-mi se mișcă păcatul de-a tâlhări!…
Dar la naiba frunza verde! Ce să mai tocăm degeaba?
Iată banii, mulțumește, du-te, caută-ți de treabă!
Află, moșule, atâta: fie banii chiar furați,
Copilașii tăi te-așteaptă fără pită și-nsetați!…
TĂNASE
(luând punga și sculându-se)
Bogdaprosti, măi băiete!… Bogdaprosti! Rău îmi pare
Ca să văz o lighioană c-un suflet atât de mare!
De-ai fi român, cale-vale! dar țigan, păcat! păcat!
Tat-tău o fi fost, băiete, o groază de blăstemat
De-au întortocheat pe mă-ta în lingușirile lui…
Multe dragostea mai face pe fața pământului!
E curat un fel de boală, ce de noi când se lipește,
Pe român mi-l țigănește, le țigan mi-l românește,
Toate lucrurile-n lume cu susul le pune-n jos:
Îngerul urât se pare, ucigă-l crucea, frumos!…
Dar eram să uit, băiete, de-a te-ntreba, cum te cheamă?
RĂZVAN
Pe mine Răzvan… Smaranda chema pe drăguța mamă;
Muri an.. ba nu!… trăiește! trăiește-n cugetul meu,
Și va trăi totdauna, până voi trăi și eu!…
TĂNASE
Dumnezeu să mi te-ajute, precum tu m-ajuți pe mine;
Zilele tale să curgă tot zile lungi și senine;
Iar nevoia să doboare pe-oricine-ți va fi dușman!…
Rămâi sănătos, băiete!… Ce păcat că ești țigan!…
(Pleacă murmurând: „Răzvan, Răzvan, Răzvan“… apoi se întoarce)
Știi ce? Mi-am luat de seamă… Nu-mi trebuie punga-ntreagă,
Mi-ajunge ș-un singur galbăn… zău așa, Răzvane dragă!
Mai sunt mulți săraci, băiete, și eu n-aș vrea de prisos,
Pe când se zbuciumă frații, simțind cuțitul la os!
(scoțând punga)
Na!…
RĂZVAN
Dar, moșule…
TĂNASE
Ascultă, nu mai face vorbă lungă!
Mai împarte tu ș-altora pâine din această pungă.
(Ia un galbăn și dă sacul lui Răzvan.)
Fă pe gândul meu, căci altfel, zău, nu primesc nici un ban…
Acuma mă duc, băiete… Mare păcat că-i țigan!…
(Iese.)
RĂZVAN
Bietul om!.. Ce fudulie! Ce vorbe late! Ce toană!
Cineva, privind, l-ar crede că-i un împărat în goană!
Ce dispreț! D-abia ne vede… Taica lui n-a fost țigan!…
(Se uită în jur cu pază, apoi scoate din sân o hârtie.)
Lumea-și bate joc de mine! Râde lumea de Răzvan!…
O să râz și eu de lume!… Da, vom râde fiecare:
Ea de mine cu trufie, eu de dânsa cu turbare!…
(Lipește hârtia pe un stâlp și iese, pe când ușa bisericii se deschide, venind mai mulți, dintre cari dascălul se oprește lângă hârtie, iar ceilalți se grămădesc.)
TÂRGOVEAȚA I
Uf! Nu mai stau pe picioare de necăjită ce sânt?
Zău, nu-i prea bună zăbava, fie locul cât de sfânt.
Părințelul Agaftanghel ar fi un preot cu minte,
Dar lungește, vai!… Te face să fugi chiar de cele sfinte.
TÂRGOVEAȚA II
E mai deștept popa Tacu de la Sfântul Nicolai;
În două vorbe ți-arată calea-n iad și calea-n rai,
Ș-apoi îți zice: alege-ți! – și-ntr-o suflare sfârșește!
De-ți place iadul sau raiul, cum vrei, el nu te silește…
(Dascălul, stând lângă hârtie, începe a râde cu hohot.)
TÂRGOVEȚUL I
Dar tu ce râzi, măi fârtate, singur, chiar ca un smintit?
Te știam om de ispravă! Doară n-ai înnebunit?
Spune, ce scrie pe-acolo?
TÂRGOVEȚELE
Cine scrie și cum scrie?
TÂRGOVEȚUL II
Nu cumva iarăși vrun cântec, rânjind de biata domnie?
TÂRGOVEȚUL III
Sau poate vro păcăleală, pe vornici? pe logofeți?
DASCĂLUL
Eâyuwu, âaveyuwu, xateywu ; nește cai verzi pe păreți!…
TÂRGOVEȚUL I
Ești nerod, și pace bună! Eu nu-s cărturar ca tine.
TÂRGOVEȚUL II
Nici eu!
TÂRGOVEȚUL III
Nici eu!
TOȚI
Chiar nici unul!… Știu și răsștiu
DASCĂLUL
Așa să fie!
TOȚI
Vezi bine!
DASCĂLUL
Vai de țară!
TÂRGOVEȚUL I
Tu citește!
TÂRGOVEȚUL II
Ești dascăl!
TÂRGOVEȚUL III
E treaba ta!
TÂRGOVEAȚA I
Curând! Curând!
TÂRGOVEAȚA II
Zi odată!
CELELALTE
Nu mai putem aștepta!
DASCĂLUL
Fiindcă voi nu știți carte…
TOȚI
Ei bine?
DASCĂLUL
Dar faceți gură…
TOȚI
Ei bine?
DASCĂLUL
Căci, din păcate, a românului făptură
Este…
TOȚI
Ei bine?
DASCĂLUL
Să zbiere cu câtu-i mai nătărău.
TOȚI
Ei bine?
DASCĂLUL
De voi mi-e milă…
TOȚI
Ei bine?
DASCĂLUL
Voi citi eu.
TÂRGOVEȚUL I
Citește!
TÂRGOVEȚUL II
Da! Da!
TÂRGOVEȚUL III
Începe!
TÂRGOVEȚELE
Ascultare! Ascultare!
TÂRGOVEȚUL I
Eu port bumbac în ureche. Ridică-ți glasul mai tare…
TÂRGOVEȚUL II
Dar nu răcni, că pe mine mă cam supără la cap…
TÂRGOVEȚUL III
Mai în sfârșit, hai odată, mișcă-ți barba cea de țap!
DASCĂLUL
(citește)
Frunză verde de negară,
De când domnește în țară
Petru-vodă șchiop și slut,
De râs țara s-a făcut!…
TOȚI
De răs țara s-a făcut! Da, da, da!
Hi, hi, hi! Ha, ha, ha! Hi, hi! Ha, ha!
TÂRGOVEAȚA I
Petru-vodă șchiopătează, dar nu-i slut!
TĂRGOVEAȚA II
Nu, nu, nu este!
Ba-i chiar frumușel la față ca fătul cel din poveste!
TÂRGOVEȚII
Tăceți, gâștelor, odată!
TÂRGOVEȚELE
Auzi, obraznici, mojici!
DASCĂLUL
Ori me-ți asculta, sau altfel mă duc și vă las aici…
TÂRGOVEȚII
Ba nu! Citește! citește!
TÂRGOVEȚELE
Noi gâște? Noi?… Ce ocară!
TÂRGOVEȚUL I
Tăceți sau plecați!
TÂRGOVEȚUL II
Firește!
TÂRGOVEȚUL III
Da, da! Afară! Afară!
DASCĂLUL
Vreți să m-ascultați odată?
TÂRGOVEȚUL I
Negreșit! Nu ne pricepi?
TÂRGOVEȚUL II
Citește! Haide! Tăcere!
TÂRGOVEȚUL III
Apoi dară ce nu-ncepi?
DASCĂLUL
Frunză verde de negară,
Vodă doarme în cămară,
Iar boierii, tot furând,
Își fac trebile pe rând!
TOȚI
Își fac trebile pe rând! Da! da, da!
Hi, hi, hi! Ha, ha, ha! Hi, hi! Ha, ha!
DASCĂLUL
Frunză verde de negară,
Norodul plânge și zbiară,
Dar în cer și pe pământ
Nu-l aude nici un sfânt!
TOȚI
Nu-l aude nici un sfânt! Da, da, da!
Hi, hi, hi! Ha, ha, ha! Hi, hi! Ha, ha!
DASCĂLUL
Frunză verde de neg…
TÂRGOVEAȚA I
(întrerupând) Haide! iarăși frunză de negară?
Ce Doamne! Tot numai una?… Ca și cum n-ar fi-ntr-o vară
Feluri de feluri de frunze!…
TÂRGOVEAȚA II
Viorele, rozmarini…
TÂRGOVEAȚA III
Garofițe, busuioace…
TÂRGOVEAȚA IV
Trandafiri, brândușe…
TOATE
Crini…
TĂRGOVEȚUL I
Tăceți odată, că-i poznă!
TĂRGOVEȚUL II
O să vă luăm la goană!
TÂRGOVEAȚA I
Auzit-ai, soro, vorbe!
TÂRGOVEȚUL III
Bre! Doar nu ești o icoană?
TÂRGOVEAȚA II
Dar nici dumneata un vodă, ca să ne batjocorești!
DASCĂLUL
Vreți să citesc mai departe? Nu vreți…
TOȚI
Ba da, să citești!
DASCĂLUL
Frunză verde de negară,
Decât un domn de ocară,
Iar boieri mișei și hoți,
Mai bine la dracu toți!
TOȚI
Mai bine la dracu toți! Da, da, da!
Hi, hi, hi! Ha, ha, ha! Hi, hi! Ha, ha!
TÂRGOVEȚUL I
Măi! Oare tocmai la dracu?… Să nu fie?… Știi… Mai lasă…
TÂRGOVEȚUL II
Ba nu! Nicidecum! La dracu!
TÂRGOVEȚUL III
La dracu cei ce ne-apasă!
TÂRGOVEȚUL I
Fie și la dracu, totuși… vro vorbă mai cu papuci…
De pildă: la cel cu coadă și cu coarne să te duci;
Se-nțelege că-i tot dracul, dar ocara-i mai cioplită…
DASCĂLUL
Aș! Cu carne și cu coadă poate să fie ș-o vită!
Mai bine dar drept la dracu!
TÂRGOVEȚUL II
Mai bine, pre legea mea!
MAI MULTE VOCI
Ho! Încet! Vine vatavul!
TÂRGOVEAȚA I
O să dăm de vreo belea!…
(Se arată Bașotă, înconjurat de slujitori.)
DASCĂLUL
Sosește nenorocitul tocmai când vorbeam de vite.
Se-ntâmplă, zău, câteodată, cimilituri potrivite.
BAȘOTĂ
Oameni buni! Ce stați aice? Ce veste? Ce v-ați orpit?
Cu ce scop?… A! o hârtie! Să vedem, ce s-a citit?
TÂRGOVEȚUL I
Va fi o carte domnească…
TÂRGOVEȚUL II
O cazanie…
TÂRGOVEȚUL III
O rugă…
BAȘOTĂ
Slujitori! să fiți cu pază, ca nici unul să nu fugă…
Parc-aș fi sigur că-i iarăși vrun cântec nerușinat!
TÂRGOVEȚUL I
N-aș crede!
TÂRGOVEȚUL II
Nu-l mai citește!
TÂRGOVEȚUL III
Foarte rău ne-am încurcat…
BAȘOTĂ
(apropiindu-se de placard și silabisind: „frun… frunză… verde… de negară… de când… dom… dom… domnește“…)
Cum? Împotriva domniei? Împotriva stăpânirii?
Și voi toți sunteți în gloată părtași ai nelegiuirii?
A! V-am prins, litfe spurcate! Vi-i dragă viața sau ba?
Să-mi spună dar adevărul pe cine l-oi întreba!
(Apucă de piept pe Târgovețul I.)
Tu ai o față cam proastă: frunte jos, gură căscată,
Semnele cele mai bune de-o inimă nestricată…
Pune dar mâna pe cuget ș-arată-mi, cine l-a scris
Acest cântec ce cutează pe-un vodă să-l ia în râs?
TÂRGOVEȚUL I
Iartă-mă, jupân vătave… măria-ta și stăpâne…
Eu nu știu chiar nimicuță… dar nu-i așa, să fiu câine…
Eu am sosit acușica… Sunt omul cel mai smerit…
Eu nu știu carte, jupâne… Nu eu, altul a citit…
(Răzvan, intrând pe nesimțite, se amestecă în gloată.)
BAȘOTĂ
A citit? Dar cine-anume? Care dintre toți! Arată!
TÂRGOVEȚUL I
(arată la Dascăl)
Acesta, jupân vătave…
BAȘOTĂ
A! Ființă blestemată!
DASCĂLUL
Da, da! Cam așa, jupâne! Ce să zic? Eu am citit,
Dar nu cu voie vegheată: chiar dumnealor m-au poftit…
Cercetează-i și-i întreabă… Nu sunt eu cel cu pricina.
A citi când nu te lasă, de! a cui să fie vina?
BAȘOTĂ
Oameni buni! Acuma dară, ca să văz ce-i de făcut,
Vă mai întreb, cum anume a citit acest limbut?
TÂRGOVEȚUL I
Curat pe moldovenie…
TÂRGOVEȚUL II
Negreșit! Cum se citește!
BAȘOTĂ
Drace! nu-i aci-ntrebarea. Eu știu că moldovenește,
Dar citit-a oare iute? Fără a se-nvălmășa?
Resfirat? Limpede? Neted? Repede?
MAI MULȚI
Așa! așa!
BAȘOTĂ
Așa-i, hoțule!… Ei bine! Acuma ce-mi vei răspunde?
DASCĂLUL
Hoț!, Gvwři óautňu jupâne. Eu nu doresc a m-ascunde.
Citit-am cum este rostul; vezi bine că nu-n zadar
Am tot învățat la buche. Sunt dascăl! Sunt cărturar!
BAȘOTĂ
Ticălosule! Cum, Doamne, nu ți-e greu, nu ți-e rușine
Să-mi spui mie la palavre când vorbești tocmai cu mine?…
Eu! eu, vătavul cel mare, mă-nțelegi tu cine-s eu?
Mâna dreaptă a lui hatman, carele la rândul său
Este și el mâna dreaptă a lui vodă… Prin urmare,
Vreau să-ți spun, cap făr’ de crieri! că eu, vătavul cel mare,
N-aș putea citi prea iute ceea ce alții au scris.
Ș-apoi tu! tu s-o poți face? Ar fi un lucru de râs!
Un dăscălaș, o nimică, tu să mă-ntreci chiar pe mine?
Aceasta-i peste putință! Aceasta nu se cuvine!…
Deci judecata ți-e scurtă, fiind foarte-nvederat
Că cine-i foarte obraznic este foarte vinovat.
Tu ai scris cântecul ăsta! Te cunoști după sprânceană:
Un nas ascuțit de vulpe, o bărbiuță vicleană,
Ochi mici și buză subțire… chiar un chip de fariseu!
Vezi că te-am ghicit? Pe mine nu mă-nșeli tu, fătul meu!…
Slujitorilor, luați-l! E bun de spânzurătoare!
RÂZVAN
Mai stați! De ce-i așa pripă? Turci, tătari sunteți voi oare
De săriți dintr-o năvală grabnic a ne spânzura?
Jupân vătav, mână dreaptă! Mă rog nu te supăra!
Să fie oare cu cale, în țara moldovenească,
A omorî pentru-un cântec o ființă omenească?
BAȘOTĂ
Țigan! Cioară! Faraoane!
RĂZVAN
Fie toate cum vei vrea,
Dar pe bietul om, jupâne, iartă-l, nu-l mai spânzura!
El nu-i faraon, nu-i cioară; e român, îți este frate…
TÂRGOVEȚII
Are dreptate țiganul! Țiganul are dreptate!
BAȘOTĂ
O să-l învăț eu îndată! Să mă-nfrunte ș-un netot?
Băieți! Pe-amândoi luați-i! Spânzurați-i bot la bot!
RĂZVAN
Zău? Ce spui? Așa-i povestea? De minune! Foarte bine…
Atunci lăsați-l pe dascăl și luați-mă pe mine;
El nu-i vinovat, sărmanul; cântecul făcut-am eu;
L-am scris, l-am lipit, și pace! De nu-i bun, îmi pare rău…
Ce priviți așa la mine? Doară nu-s o arătare…
MAI MULȚI
Tu ai scris?
RĂZVAN
Chiar eu, firește.
BAȘOTĂ
Lucru vrednic de mirare,
Un țigan să scrie stihuri, n-aș fi crezut-o… Ce-i drept,
Mutra-i oarecum arată suflet ager și deștept…
Vrea să zică, ș-acea doină din săptămâna trecută?…
RĂZVAN
Foaie verde magheran,
Logofătul e viclean…
Da, da, jupâne vătave! Tot de mine e făcută…
TOȚI
Bre!
BAȘOTĂ
Ciudat! Să știe carte o jivină de țigan!
RĂZVAN
Ba poate că-ntrec, jupâne, pe mulți boieri din divan…
BAȘOTĂ
Slujitori! lăsați pe dascăl, măcar că eu cu arcanul
Pe toți dascălii i-aș prinde ș-aș spânzura cu toptanul;
Căci ei răzvrătesc norodul, ei învață pe cei mulți
C-ar trebui ca boierii să umble goi și desculți;
Și chiar ăst țigan n-ar merge astăzi la spânzurătoare
De n-ar fi fost nici un dascăl ca să-l pună la scrisoare…
Cată dar, dascăle, cată! Scăpat-ai cum ai scăpat,
Dar păzește-te de dracul, c-o să dai de vrun păcat!…
Acuma tu, faraoane, răspunde-mi doar docamdată,
De ce te-apuci tu d-o treabă poprită și neiertată?
O faci oare de la tine? sau cineva ți-o fi spus?
RĂZVAN
Apoi de, jupâne vatave, Stan e jos și Oprea-i sus!
Dumneata mereu ne spânzuri, ș-astfel trăiești boierește;
Eu fac doine și doinițe, ca să-mi petrec țigănește;
Fiecare cu ce poate!… Nu-i dat dreptul orișicui
Să pună-n ștreang omenirea în mijlocul târgului!…
Ș-apoi acest drept, jupâne, dacă mi s-ar da și mie,
Eu n-aș omorâ nici unul, ca să pot ierta o mie.
BAȘOTĂ
(Surâzând)
Șiret țigan!… Dar nu-i lesne a scăpa pe-un osândit!
Fapta ce tu ai făcut-o e un lucru de gândit.
A necinsti cârmuirea, a batjocori divanul,
Poate numai doară vodă, sau măria-sa sultanul…
Totuși, dragul meu, o lege, un vechi și sfânt obicei
Te-ar scoate din gura morții… Ești însurat, sau holtei!
RĂZVAN
Ba nu-s însurat, jupâne…
BAȘOTĂ
Mare noroc! Ești ferice!
Ai putea să scapi cu zile… În pravila țării zice
Cum că de-osândă se iartă pe cine-l ia de bărbat
O copilă, o fecioară, un suflet nevinovat…
Așa-i obiceiul nostru, datina cea strămoșească.
Acuma rămâne numai vro fată să se găsească…
(Către târgovețe)
Printre voi nu este oare?
FATA I
Sunt eu.
FATA II
Și eu.
BAȘOTĂ
Minunat!
Două fete cumsecade? Nu-i așa? De măritat?
FATA I
Negreșit!
FATA II
Fără-ndoială!
BAȘOTĂ
Prea bine. Spuenți-mi, dară,
Care dintre voi, de milă, nu va lăsa ca să piară
De-o caznă foarte cumplită acest băiat priceput?
Însuși eu voi face nunta, după cum am mai făcut.
M-eți fi ciraci…
FATA I
Iertăciune! Eu una nu vreau, jupâne!…
Un bărbat țigan! O, Doamne!… Cum se poate!… E rușine!
FATA II
Și nici eu!… Ferească Sfântul!… Mai bine foc și potop!
S-ajung de povestea lumii? Eu, fată de potropop?
RĂZVAN
Așa-i? Atunci de ce dară ieșit-ați voi amândouă,
Răsărind în sus deodată, ca ciupercile când plouă,
Ca să ne cântați cu ison că sunteți de măritat!
FATA I
De ce!… Iată!… Să se știe!… Fata II Ce țigan nerușinat!
RĂZVAN
Măi! Le-ați auzit cu toții de la mic și pân’la mare!
Astfel dar, de-acu-nainte, veți ști bine fiecare,
Spunând-o-n toată Moldova, spre știința tuturor
că cine sunt dumnealor!
Mirese de porunceală ce-ar vrea bărbați să-și găsească…
Iar dumneaei mai cu seamă, o fată potropopească!
(Toți râd în hohote.)
SBIEREA
(intrând)
Ce oameni lipsiți de minte! Să râză chiar de prisos:
Și fără nici o dobândă, și fără nici un folos.
RĂZVAN
Ai văzut, jupân vătave, că nu-i nici o fată-n lume
Ca să nu se înfioare când aude de-al meu nume…
Frumoasă-i legea străbună, ce iartă pe-un vinovat
Dacă poate să-l iubească un înger fără păcat;
Frumoasă-i legea străbună care pricepe c-o ceață
Se pierde când o răzbate o rază de dimineață;
Frumoasă-i legea străbună care crede că nu-i rău
Alesul unei ființe curate ca Dumnezeu!…
Frumoasă-i legea străbună… dar dânsa nu-i pentru mine,
Precum într-o florărie nu-i loc unui mărăcine,
Precum într-o sărbătoare nu-i loc unui cerșitor,
Precum în zvonul de râsuri nu-i loc plânsului de dor;
Căci numai cerul primește, sub streașina-i milostivă,
Scai și floare, catifeaua și sucmanul dopotrivă!…
Eu țigan! eu… o, jupâne! Decât vai, decât amar,
Mai dulce-i spânzurătoarea! Nu mai aștepta-n zadar!…
(În acest interval Sbierea, zărind capătul pungii ieșit din cămașa lui Răzvan, se pipăie cu-ngrijire la chimir.)
BAȘOTĂ
Pentru cea dintâi greșeală, moartea ștreangului e mare…
Slujitori, acum dodată… duceți-mi-l la-nchisoare.
SBIEREA
(smulgând punga din sânul lui Răzvan)
Sacul meu, jupân vătave! Iată-l, săculețul meu!
(Se pune a număra banii.)
BAȘOTĂ
Cum? Așa să fie oare? L-ai furat? Tu?
RĂZVAN
Ba nu eu.
TÂRGOVEȚUL I
Țiganul la mal se-neacă!
TÂRGOVEȚUL II
Țiganul își dete-n petec!
TÂRGOVEȚUL III
Zi că-i un țigan, și pace!
TÂRGOVEȚELE
Un ticălos! Un besmetec!
SBIEREA
Fost-au douăzeci de galbeni… Numai nouăspreci mai sânt!…
Unde-i unui? unul? unul?… Dați-mi-l de sub pământ!
BAȘOTĂ
Unde-i galbănul, țigane?
SBIEREA
Un gălbănaș, rupt din soare,
Strălucitor, fără gaură, ferecat… M-auzi tu oare?
BAȘOTĂ
De ce nu răspunzi, țigane?
SBIEREA
De ce mă nenorocești?
RĂZVAN
Apoi de!… Iartă, jupâne… Galbănu-ți nu-l mai găsești…
În locu-i va fi o pâine într-o colibă săracă…
SBIEREA
Eu nu te-nțeleg! Eu nu știu!… Scoate-mi-l din piatră seacă!
BAȘOTĂ
Țiganul e prea obraznic. Am fost cu dânsul prea blând.
Slujitorilor, luați-l! Spânzurați-l mai curând!
SBIEREA
(apucând pe Bașotă de mână)
Mai stai, jupâne vătave! Nu te grăbi! Mai așteaptă…
Spânzură-l, dar mai-nainte fă-mi o judecată dreaptă.
BAȘOTĂ
Ciudat, boierule dragă! Apoi ce-ți pot face eu?
SBIEREA
Cum ce? Vreau sfânta dreptate!… Cum ce? Dă-mi galbănul meu!…
Uitat-ai pravila țării? obicei? canoane? lege?…
DASCĂLUL
În ce guri încape legea!
SBIEREA
În gura mea, se-nțelege!…
Ascultă, jupân vătave… Nu mă lăsa păgubaș!…
Sau țiganul să-mi întoarcă acel galbăn… gălbănaș…
Ori de nu, atunci, jupâne, stăpânul să mi-l plătească…
Astfel este obiceiul, pravila moldovenească…
BAȘOTĂ
Al cui ești tu, măi țigane? Cine e stăpânul tău?
RĂZVAN
Sunt țigan iertat, jupâne: țiganul lui Dumnezeu!
SBIEREA
Iertat? cu atât mai bine! Dup-a legii glăsuire,
Băiatul mi se cuvine în loc de despăgubire,
Așa-i jupâne vătave!… Pravila zice curat:
Furul să se dea acelui de la care a furat.
Dă-mi-l rob.
RĂZVAN
Eu rob?
SBIEREA
Vezi bine!
BAȘOTĂ
Adecă, oricum să fie,
Vrei, boierule, să-l capeți jidovește în robie.
Știi c-un țigan, chiar de laie, se plătește orișicând
Peste douăzeci de taleri, pe când ăsta nu-i de rând:
E frumos și știe carte…
SBIEREA
Știe carte?
BAȘOTĂ
Foarte bine.
SBIEREA
Tocmai așa rob îmi trebui. Este tocmai pentru mine.
Îmi va ține catastișe, socoteli și daraveri.
Dă-mi-l după legea țării…
DASCĂLUL
Cea făcută de boieri!
SBIEREA
Nu știu de cine-i făcută, dar știu că-i foarte cu cale.
BAȘOTĂ
Atuncea se schimbă treaba… Să-ți spui verde dumitale
C-aș avea și eu nevoie de-un țigan așa de rar,
Cam cutezător, cam țanțoș, dar deștept și cărturar.
Nu-nțeleg, nu pot pricepe și nu vreau ca el să fie
Bună pradă pentru altul pe când îmi place și mie…
Deci, ia-ți galbănul din parte-mi, iar eu pe țigan mi-l iau.
SBIEREA
Nu, jupâne! Niciodată! nu, nu, nu! Nu vreau! Nu vreau!…
Vinovatul să-mi plătească! Nu altul! Nu orișicare!
BAȘOTĂ
Boierule! Știi prea bine, cine-i vătavul cel mare!…
SBIEREA
Dec! și eu la visterie fost-am ftori-cămăraș!
BAȘOTĂ
Boierule! Află dară că postelnicul mi-e naș…
SBIEREA
Dar apoi și eu, jupâne, cu logofătul sunt rudă…
BAȘOTĂ
Boierule! Nu m-aprinde!… Mă faci să plesnesc de ciudă!…
SBIEREA
Plesnește. Eu nu te-mpiedec… Dar țiganu-i tot al meu!…
BAȘOTĂ
Boierule! Taci din gură, căci mă jur că eu… eu… eu…
RĂZVAN
(către popor)
Câinii osul ca s-apuce, corbii stârvul ca să-mpartă,
Boierii ca să robească, unii cu alții se ceartă!…
TÂRGOVEȚUL I
Se-nțelege!
TOȚI
Așa este!
SBIEREA
Îi vezi, jupâne vătav!
Taie-i pe toți! Nimicește mojicimea cu nărav!
Dar pe țigan dă-mi-l mie.
RĂZVAN
Stați, boieri! Vorba-i degeabă!
Nu me-ți robi voi pe mine! Nu me-ți robi! Mai degrabă
Veți pune-n lanțuri furtuna, cu tunete și cu ploi,
Decât s-ajung eu vrodată rob la unul dintre voi!…
Jupâne! Eu cer osânda. Spânzurătoarea m-așteaptă.
Mi-am bătut joc de domnie: e cea mai groaznică faptă!…
Cineva poate să râză de sfinți și de Dumnezeu,
Dar de vodă, nu… Ei, bine! Dă-mi, jupâne, ștreangul meu!
BAȘOTĂ
Slujitorilor! Luați-l!… Ba nu!…
(lui Sbierea la o parte) Boierule dragă,
Uită cearta, căci, pe cinste, am glumit, a fost o șagă,
Un nimic. Dumneata, frate, cu logofătul ești neam,
Și chiar la logofeție eu o judecată am
Cu niște răzași… Un petec… Nu-i tocmai o treabă mare…
Mă-nțelegi… Să fim prieteni… O pricină de hotare…
(Se strâng de mâini cu căldură.)
RĂZVAN
Ce mai așteptați voi dară? Ce stați? Ce vă mai gândiți?…
Călăi ce pe robi ucideți, pe cei slobozi îi robiți!
TOȚI
Are dreptate țiganul! Țiganul are dreptate!
BAȘOTĂ
Slujitori! Dați-mi afară toate gurile căscate!
(Slujitorii gonesc poporul, care se depărtează cu nemulțumire.)
TÂRGOVEȚUL I
Lasă-mă, jupân vătave, să văz cioroi spânzurat!
CEILALȚI
Și eu! și eu!…
BAȘOTĂ
Ba la naiba!
SBIEREA
Afară de la mezat!
BAȘOTĂ
Așa-i! Acum suntem singuri! Nimeni nu-mi mai stă la spate
Ca să strige că-i cu cale sau că nu este dreptate…
Slujitorilor, la lucru!… Apucați-l pe țigan!
RĂZVAN
(lăsându-se în măinile slujitorilor)
Mă dau eu singur, jupâne.
BAȘOTĂ
Treaba merge găitan.
Legați-mi-l și duceți-l…
RĂZVAN
Întins la spânzurătoare!
Omul om, să fie slobod; decăt rob, mai bine moare;
Ș-apoi moartea-i înviere pentru cel disprețuit!
SBIEREA
Aleu! Vorbește-ntr-aiurea… Necum să fi-nnebunit!…
BAȘOTĂ
Prietene! Ia-ți țiganul, și nu uita mai cu samă
Pricina cea de hotare…
RĂZVAN
(zbuciumându-se cu desperare) Unde ești, o! mamă! mamă!