POSTELNICUL, CUCOANA SAFTA, CUCOANA MĂRIOARA, CUCOANA NASTASÂICA
POSTELNICUL
(Intrând, vorbeşte, aşează scaune de rând
şi se pune lângă cucoana Safta.)
Ce lucru minunat! Pe toate la un loc
V-am şi întâmpinat. Poftim, şedeţi, mă rog.
Îmi pare tare bine. Şi am un chef acum
Să vă istorisesc… Dar ce spuneam pe drum?
CUCOANA MĂRIOARA
De o persoană, cum…
CUCOANA SAFTA
(cu chip supărat)
Poftesc să-i daţi ei pace:
Femeia tânără, cum vrea aşa şi face.
CUCOANA NASTASÂICA
Eu, zău, că n-am ştiut până acum nimica.
CUCOANA SAFTA
(către cucoana Nastasâica)
Îmi pare tare rău de dânsa, sărmănica.
POSTELNICUL
Ferească Dumnezeu să cazi în gura lumii!
La ea mai nimene nu are vre un nume.
CUCOANA MĂRIOARA
Da ştiţi o noviţă?
CUCOANA SAFTA
Eu mare haz le fac.
POSTELNICUL
O, novitalele şi mie mult îmi plac.
Pentru aceasta ştiu acum vro zece eu,
Aşa de proaspete, încât…
CUCOANA NASTASÂICA
Ce Dumnezeu!
Doar cu corabia venite la Galaţi!
POSTELNICUL
Ba fără şagă, zău, mă rog să ascultaţi.
CUCOANA MĂRIOARA
Apoi dar las’ întâi la mine să sfârşesc.
POSTELNICUL
Da eu într-un minunt le şi istorisesc.
CUCOANA SAFTA
Noi însă socotim să dai la dame rând.
CUCOANA NASTASÂICA
Aşa se cade drept, adevărat grăind.
POSTELNICUL
Nici îndoială nu-i, şi ce se potriveşte,
Eu sunt unit…
CUCOANA MĂRIOARA
(către cucoana Safta)
Unit, dar însă tot vorbeşte.
CUCOANA SAFTA
(către postelnic)
Noi te rugăm să taci.
POSTELNICUL
Keramo, am tăcut.
CUCOANA SAFTA
(către cucoana Mărioara)
Ce noviţă, mă rog, să spui ai început?
CUCOANA MĂRIOARA
Desară noi avem theatr moldovenesc.
POSTELNICUL
Ba zău?! Dar trebuie o lojă să năimesc.
Şi ce comedie?
CUCOANA MĂRIOARA
Subt nume „Guralei”.
CUCOANA NASTASÂICA
(către postelnic)
Puteai şi dumneata o rolă ca să iei.
POSTELNICUL
Cum adică, să fiu şi eu între actiori?
CUCOANA MĂRIOARĂ
Ba nu, că gioacă toţi curat din amatiori.
POSTELNICUL
Apoi adevărat că eu puteam să gioc
Mai bine decât toţi.
CUCOANA MĂRIOARA
Şi n-ai avut noroc!
POSTELNICUL
Îmi pare foarte rău: dar este de mirare
Cum nu mi s-au făcut şi mie întrebare!
A căruia au fost aşa închipuire,
Şi, în sfârşit, apoi, a cui alcătuire?
CUCOANA MĂRIOARA
Nu trebuie dumneata aceasta să mai ştii;
Destul că la theatr desară ai să fii.
POSTELNICUL
Şi dumneavoastră cred că-ţi fi neapărat?
CUCOANA NASTASÂICA
(într-o parte)
Da eu de guralei ş-aşa m-am săturat!
CUCOANA SAFTA
Eu, însă, cum a vrea nepoata Zamfiriţa.
POSTELNICUL
Se cade negreşit să meargă cuconiţa.
CUCOANA MĂRIOARA
(într-o parte)
El singur înadins păcatul, zău, îşi cere,
Precum şi pasărea pe limba sa iar piere.
CUCOANA SAFTA
Mă rog, aţi auzit un lucru de mirat:
Zmaranda lui Fifi…
POSTELNICUL
Aşa, s-au măritat.
CUCOANA SAFTA
Da ea de douăzeci de ani îi măritată!
POSTELNICUL
Prea, prea adevărat: dar vrea să se despartă,
Ea însă singură, cum zic, ar fi pricina.
CUCOANA SAFTA
Ce treabă noi avem: a cui urmează vina?
Iar el…
POSTELNICUL
Neapărat că este cam greşit.
CUCOANA SAFTA
Oh, frate, lasă-mă să spun până-n sfârşit!
POSTELNICUL
Pardon!
CUCOANA SAFTA
De ce pardon, când n-ai lăsat pe nime
O vorbă pân’ acum să isprăvească bine.
CUCOANA NASTASÂICA
Noi, zău, că trebuie să facem o tocmeală,
Ca să vorbim pe rând.
POSTELNICUL
Aceasta nu-i greşeală.
CUCOANA MĂRIOARA
Şi cine va avea aşa fel de nărav,
De strică vorbele, să deie mare ştraf.
POSTELNICUL
Cum? Ştraf?
CUCOANA NASTASÂICA
Mai lămurit zicând, un rămăşag.
POSTELNICUL
Din partea mea, eu zic: pre legea mea că tac.
CUCOANA SAFTA
Aşadar, să vă spun: Zmaranda lui Fifi,
Precum am auzit, în vârstă mai a fi
De patruzeci de ani — şi vrea să se despartă.
POSTELNICUL
Se înţelege, dar, că este vinovată.
CUCOANA NASTASÂICA
Apoi plăteşte ştraf.
POSTELNICUL
Da pentru ce, mă rog?
CUCOANA SAFTA
Arhon postelnice, da taci, aşa-ş te rog!
CUCOANA MĂRIOARA
(într-o parte)
Că nu-i de şagă, zău.
POSTELNICUL
Eu nici n-am zis nimica,
Iar vorba au stricat cucoana Nastasâica.
CUCOANA NASTASÂICA
Aşa! Ba să mă ierţi!
POSTELNICUL
Ba dumneata!
CUCOANA NASTASÂICA
Ba nu!
Eu numai am vorbit…
POSTELNICUL
La ce mai zici că nu!
CUCOANA SAFTA
Apoi s-au înţeles, postelnice, că vrei,
Ca supărându-ne, în râs să ne şi iei.
POSTELNICUL
Nu râd, ci mai vârtos zic, zău, că-i un păcat
Cum de adeseori la noi se tot despart.
Ţi-i milă să priveşti trei rânduri de copii
Prin casă pe la mulţi.
CUCOANA MĂRIOARA
Că mulţi sunt văduvoi, cu văduve luaţi?
Pentru aceasta au copii aşa vârstaţi.
POSTELNICUL
Prea bine. Dar apoi, acei ce se despart
Şi între dumnealor copiii săi împart?
CUCOANA SAFTA
În lume întâmplări, precum şi pe la noi,
Sunt multe.
POSTELNICUL
Iar eu zic: că-i veacul de apoi.
Prin Agathangheton aşa se hotărăşte.
CUCOANA NASTASÂICA
(într-o parte)
De toate ştie el, şi toate le vorbeşte.
POSTELNICUL
Eu încă când eram la dascălul grecesc
Aveam odată gând pe tot să-l tălmăcesc.
CUCOANA MĂRIOARA
Aţi auzit, mă rog, că starea lui Bandat,
Acum de creditori se vinde prin mezat?
CUCOANA SAFTA
Aşa am auzit.
CUCOANA NASTASÂICA
Şi eu.
POSTELNICUL
Iar eu nu cred,
Măcar cu ochii mei aceasta să o văd.
Şi nici îi de crezut: aşa avere mare
Ca pentru datorii să intre la vânzare.
CUCOANA SAFTA
Aşa-i când cineva se prea îndatoreşte.
CUCOANA NASTASÂICA
Mă rog, acest Bandat cu cine se rudeşte?
POSTELNICUL
Cu mine şi cu alţii; căci el se trage drept
Din neamul lui Onaş, ce-au fost vel-logofet
La Dragoş voievod, întâi la noi venit.
Eu spiţa neamului o ştiu prea lămurit:
Feciorul lui Onaş, zău, nu-mi aduc aminte,
Îmi pare că au fost… (tuşeşte) aşa, aşa: părinte
Lui hatmanul Lupaş. Acesta au făcut
Pe Iane vornicul, din care s-au născut
Petrică biv vel-post. — Iar hatmanul Matei,
A lui Petrică fiu, au răposat holtei.
CUCOANA NASTASÂICA
Şi spiţa neamului apoi s-au isprăvit.
CUCOANA SAFTA
Aşa.
POSTELNICUL
Ba nu!
CUCOANA MĂRIOARA
Da cum? Că singur ai vorbit…
POSTELNICUL
Ce fel?..
CUCOANA SAFTA
Da zău, aşa…
POSTELNICUL
Ferit-au Dumnezeu!
(Trage tabac.)
CUCOANA MĂRIOARA
(într-o parte.)
Eu nu pot să mai şed: mă doare capul rău.
(Se duce.)