Cînd s-au liberat ţiganii, în anul de la Hristos
O mie şi … nu ştiu cîte, unul din ei, omenos,
Vru şi el să libereze pe un porc ce îl avea,
Şi în jug de multă vreme lîngă şatră îl ţinea.
Îl chemă dar şi îi zise : „Porcule, purcelul meu,
Cunosc însumi, din cercare, jugul cît este de greu,
De aceea te fac liber; d-acum poţi a vieţui
Ori cum ţi-o plăcea, şi hrana singur a ţi-o dobîndi.“
—„Să trăieşti! însă stăpîne, în grădini poci eu intra,
Pepeni, dovlecei şi verze fără grijă a mînca?“
—„Ba nu, astea sînt oprite.“ —„Aşa dar îţi mulţumesc;
Cu un sfert de libertate, drept să spui, nu mă-nvoiesc.
Ba cred chiar că e ruşine, cînd toţi porcii au trăit
La coşare în robie, să es eu mai osebit,
Să-mi ridic mai pe sus botul şi de treapta lor să fug,
Ş-apoi ce ar zice boii văzîndu-mă fără jug?“
Unii-nţeleg libertatea ca porcul cel ţigănesc;
Alţii, deprinşi cu robia, de ea greu se despărţesc.