Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor

DIMITRIE CANTEMIR
VOIEVOD

Cu mila lui Dumnădzău a Moldovii moșnean domn
și a Svintei Rossiești Împărății Kniadz
Tuturor iubiților, în Hristos Dumnădzăul frați,
romano-moldo-vlahilor, sănătate!

Nu cu multe avem aicea pre dumneavoastră, iubiților, a vă
supăra, de vréme ce că de célea ce ar trebui pentru luminarea și
luminarea adeverinții Istoriii noastre, prin multe locuri a țăsiturii
Hronicului, unde trebuință a fi s-au părut, adésă învățătură am
dat. Și mai vârtos că la toate începăturile Cărților câte oarece
Pridoslovie înainte trimițând, socotim că toate célea carile
cititorului vreo îndoință de prepus a aduce s-ar videa cu tot
mijlocul a le rădica am silit, precum fietecarea la locul său
înainte la privală vă va ieși. Aicea dară puțin în înștiințare a vă da
ne trebuie, cum adecă și în ce chip începătura socotélii noastre au
fost și cum strâmptoarea vremii și mai vârtos lipsa a unor istorici
foarte de triabă țénchiul svârșitului ni-au abătut.
Fost-au dară gândul și nevoința noastră ca tot trupul
Hronicului acestuia în doaă tomuri (adecă cărți mari) să-l
împărțim; deci tomul dintăi (pre carile în această dată vi-l
dăruim) să să numască Hronicul a vechimii Romano-
Moldovlahiii, carile începând de la desălecatul Dachiii cu
romani, adecă de la Traian, marele împărat, și de la annul
Domnului și Mântuitorului nostru lui Iisus Hristos 107, cursul
istoriii pănă după prada lui Batie, hanul tătărăsc, și pănă la
înturnarea lui Dragoș Vodă în Țara Moldovii și lui Radul Vodă
Negrul în Țara Munteniască, carea s-au tâmplat pre la annul de la
Hristos 1274, duce.
Iară al doilea tom iaste să înciapă de când curățindu-să
locurile acéstea de tătari și de toate năpădzile altor varvari și,
precum dzisăm, pomeniții domni, întorcându-să pre la locurile
lor de bejăniile Ardialului, cu deosăbite titluri a domnilor de
Moldova și a domnilor muntenești a să vesti au început; și să-i
tragă rândul annilor și povéstea domnilor pănă la vremile
noastre; și așé împreună pe amândoaă părțile istoriii la tipariu să
le dăm.
Ce aceasta după gândul nostru a săvârși, precum dzisăm,
câteva împiedecături înainte ieșindu-ne, cătră carile acmu și
slujba senatoriii nu mai iușurea adăogându-să (căci nevoile de
casă și private așéși nici le mai pomenim), ni-au căutat vrémea
lucrului a muta, ca [și] când Dumnădzău ar învoi și slabe puterile
cu gândul ni s-ar potrivi și acéia a istoriii parte la doritul săvârșit
ducem. A tuturor dară lucrurilor agiutoriul lui Dumnădzău,
vréme și ostenință poftind, noi pre cât puterile ne vor agiuta,
ostenință nu vom cruța; iară voia și vrémea în socoteala aceluia
vom lăsa carile singur cunoștința vremilor în putérea sa au
așădzat.
Deci dară într-această parte (pre carea acmu de cum iaste și
cum iaste gătită o videți) toată socotiala noastră într-aceasta să
stăruiaște, pentru ca numele și niamul dumniavoastră cari de
demult s-au descălecat și de atuncea pănă acmu necurmat
lăcuiaște în Dachia (adecă în Moldova, în Țara Munteniască și în
Ardial), din tirănniia vechii uitări dezbătându-l, precum adevărați
romani, de Roma cetățéni și din toți a Italiii lăcuitori aleși ostași
să fiți, cu vrédnice de credință a streini scriitori mărturii să vă
arătăm.
Așijderea unora, nu atâta de grei la socotială, mai proaspeți
scriitori împotrivnice păreri îndreptând, cât de departe din calea
adevărului să să fie rătăcit să-i descoperim.
Cătră aceasta, pentru ca cursul anilor nesmintit să ducem,
urmat-am trii vestiți și a vremilor iscusiți sămăluitori, pe Petavie,
Calviz și pe Ricțiolus, carii în scurt și foarte cu credință vrémea
și viața a tuturor stăpânirilor lumii strângând și cursul annilor nu
numai istoricéște, ce încă și astrologhicéște foarte curat
sămăluind, din toate învălătucirile îi descurcă. Și așé pre acești
trii hronologhi între sine alăturând și cu alalți a vremilor scriitori
cu osirdie înfățișându-i, cursul Hronicului, viața înpăraților
romănești și une lucruri mai de însămnat carile pre vremile lor în
Dachia sau în părțile vecine de prempregiurul Dachiii s-au
tâmplat, cum mai pre scurt și mai curat s-au putut, li-am
însămnat.
Așijderea, supt vremile a unor împărați, macar că spre părțile
acéstea ceva să să fie lucrat, la cei mai curați scriitori n-am aflat;
însă noi și a acelora viață și vrémea stăpânirii lor, câtă să fie fost,
cu însămnarea n-am trecut-o, pentru ca cu acest chip cursul
annilor necurmat și fără prepus să putem duce.
Așijderea, pentru singură înștii[n]țarea a vechiu niamului
dumneavoastră, însămnat-am și vremile în carile mulțimea a
multor varvari, multe și mari stăpâniri, în părțile Evropii despre
Apus, după năpădzile lor au descălecat, pentru ca din potrivirea
vremilor curat să să poată cunoaște, precum stăpânirea
moșilor-strămoșilor dumneavoastră în Dachia, decât a mulți a
altora mai véche și mai bătrână să fie, pentru carea și în
Pridoslovie câte oarece am arătat.
Așijderea, precât putința osirdiii noastre au fost, silit-am ca
toate părticélele Hronicului nostru din istorii și istorici ca aceiia
să le alcătuim, pentru a cărora credință nu iaste cine să să
îndoiască, ce de la toți învățații și cercătorii adeverinții istoriilor
priimiți și credzuți sint; pre a cărora numere în Catastivul ce
urmează și pre la marginele cărții, unde mărturiia lor trebuiaște,
cu slove mai mănunte însămnate le viți videa. Carii, în ce nu
v-ați putea încréde sau foarte cu minune lucru vi s-ar părea, vom
mărturisi precum noi de la noi macar un cuvințel să nu fim adaos,
ce cu întriagă a inimii știință, pre dânșii povață având, unde ni-au
dus acolo am rămas și nici cât de puțin de la dânșii nu ni-am
abătut.
Așijderea, pentru mai pre lesne cuprinderea cititoriului, tot
trupul Istoriii în dzéce Cărți și fietecare Carte în câteva Capete
am împărțit, în câte adecă și cum forma și țăsătura Istoriii au
poftit, precum toate înainte le viți videa.
În această dată dară tomul al doilea încă nesăvârșit fiind,
socotit-am ca cu așteptarea aceii părți așteptarea științii lucrurilor
carile într-acésta să cuprind mai mult să nu prelungim.
Așé, omeniților și iubiților simpatrioti și fietecarile a
adeverinții istoricești iubitoriu, de această dată cu acest dintăi a
Istoriii noastre tomos în vréme de odihnă (pre carea dea-o cel
ce pre heruvimi și serafimi să odihnéște) zăbăvindu-vă cu noi
netrébnicii împreună, pre cela carile toate darurile céle
desăvârșit de sus de la Părintele luminilor a purcéde pricinéște
rugați pentru ca să bineînvoiască și pre celalalt tomos a Istoriii a
săvârși să ne învrednicim și mai curând cu mijlocul halcotypului
tuturor să să obștească.