Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor

Dovedéște-să traiul romanilor în Dachia de la Constan[tin] Hlorus și Galerie pănă la Constantin Marele Constantin și Galerie, după ce au stătut la împărăție, încă ș-au împărțit stăpânirile în doaă părți: deci Galerie au luat partea Răzsăritului, iară Constantin a Apusului. Ce toată lumea și împărățiia împăcată fiind, singură mărimea și greuimea a atâta împă[ră]ție și grea și nesufferită își era; pentru acéia îndată s-au și scornit între sine mari și multe zarve și netocmiri. Și întăi lucrurile au început Maxentie, ficiorul lui Maximian, a le scutura, rău și jele părându-i pentru căci tată-său pre altul iară nu pre dânsul următoriu împărățiii au ales și o parte de oaste în voia sa întorcând, s-au sculat cu războiu asupra lui Severus; și leat 307, întăi pace făcând, apoi Maxentie cu vicleșug au omorât pre Severus. Galerie Avgust, înțelegând de moarte lui Sever, pentru ca să răsplătească lui Maxentie, au vinit cu oaste asupra Romii, ce vădzind că nu o va scoate la cap, iarăși s-au întors la Illirie. Așijderea Maximian, căindu-se căci lepădase împărățiia, iarăși vrea să să amestece; scriind și față grăind, precum ficiorul său Maxentie nu iaste vrednic de împărăție. Ce aceasta slujitorii nepriimind, el s-au dus la soția sa cea véche, la Dioclitian; ce și aceasta nepriimindu-l s-au dus la Constantin și, pentru ca mai bună legătură cu dânsul să facă ș-au dat fata, pe Favsta, după dânsul. Ce Maximian cu vicleșugul vrând să răstoarne pe Constantin, Favsta, fata lui, i-au descoperit toate faptele céle réle și vicléne cătră bărbatul său Constantin (căci Constantin acmu era făcut avgust de tată-său Constantin), de care Constantin înștiințindu-să au prins pe Maximian și l-au zugrumat, leat 309. 233 Zonoras, Carte 12, Cap. 34 Leat 311 235: Iară leat 310, april 21, soțiia lui Constantin au făcut pe Lichinie chesar, om născut în Dachia noastră. Aceasta audzind singur pre sine s-au chemat avgust. Aceasta mărturisește și Zonora, Cartea 12, Cap. 34, dzicând: „Maximin vrând să cheame la însoțirea împărățiii pe Lichinie, carile era din Dachia și ținea pe sora lui Constantin Marele, l-au lăsat în Illirie”. Iară Galerie nu după mult deciia au murit, leat 311. Așijderea Constantin, tatăl lui Constantin (carea la locul său a pomeni ni-am greșit), încă la leat 306, iulie 25, dintre vii ieșise atuncea și Constantin, fiiul său, cu alégere tuturor împărat s-au făcut, în care alégere mult au agiutorat și Crocus, craiul alemanilor. Fost-au Constantin, tatăl lui Constantin Marile, om blând, cinsteși și împărătéște darnic; cătră carile scriind Galerie că precum el gonéște și căznéște pre creștini așé să facă și el și den cu rte s a p re c arii v o r f i s ă-i izgoniască. Ce Constantin Hlorus, iubitoriu de creștini fiind, făcându-să că pentru voia soții sale așé va să facă, au poroncit ca carile din boiari și din sfétnici va vrea să-și ție creștinătate să iasă din curte, iară carii să vor lepăda, aciia să-și ție boieriile. Deci mulți, mai mult cinstea oamenilor decât a lui Dumnădzău cercând, s-au lepădat de créștinătate; iară mai mulți pre cinstea dumnădzăiască călcând cea omenească, au ieșit din curte. Deci Constantin, pre toți pre cei ce ieșisă din curte, iarăși în curte și la mai mare cinste i-au chemat, dzicând că aceștia ce au pădzit credința lui Dumnădzău vor păzi și credința împăratului; iară cei ce să lepădasă de lége pentru cinsté i-au gonit pre toți, dzicând că cela ce lui Dumnădzău cu credință n-au fost, nici împăratului poate să fie cu credință. Așé socotim dar, că de pe biruința a tuturor nepriiatinilor împărățiiii și de pacea și liniștea carea pre dinafară era, foarte aiave să fie și că Dachia în toată liniștea și petrecerea fără grijă să fie fost pe vrémile acestor împărați mai sus pomeniți. Așijderea de socotit iaste că varvarii de prinpregiur de ar fi avut vreo putére și vădzind atâte turburări și războaie de casă între împărați, nu s-ar fi putut răbda cevași macar după obicéiul lor a ispiti și nescareva lucruri noaă măcar spre părțile Dachiii, macar spre 234 altele a scorni s-ar fi apucat. Ce și aceasta la istorici nepomenindu-să, ce nevoie, mă rog, ar fi avut romanii Dachiii să-și lasă locurie și casăle pustii? Ce aceasta puțin mai înainte, în care urmadză, va videa cititoriul nostru, că Dachiia nu numai căci cu romanii să fie fost pre acestea vrémi lăcuită, ce încă și lăcaș împăraților să să fie ales, din istorici vrednici de credință vom arăta. 235 236: 237: Victor, Evtropie, Evsevie, Hron. 8, Cartea 9, 10 Leat 313