Pentru cèle vechi a Dachiii hotare
De vréme ce țărâle a stăpânirii Moldovii,
gheografii și împreună cu istoricii, precum cei
mai vechi așé cești mai noi toți, cu socoteala de
obște ca pre o adevărată a Dachiii parte o
cunosc, și vrând noi ca cu tot de-adinsul cărțile
a tutoror scriitorilor, carile la mâna noastră a vini
s-au tâmplat, scuturând, adeverința istoriii
noastre nu din pâreaie abătute, ce din singurele
izvoarăle și fântânile ei céle dinceput să
scoatem, nu fără cale a fi am socotit întăi pentru
céle vechi a Dachii hotară (în carile, precum
dzisăm, și Moldova noastră să cuprinde) cât de
pre scurt oarece să dzicem și ales, precum de la
a tuturor vacurilor gheografi să șiruiaște, să o
hotărâm.
Cea dintăi dară și de obște a tuturor
socoteală iaste precum țara Dachiii să fie stând
pre malurile Dunării, carile sint despre partea
Crivățului și de la Marea Neagră spre Apus și
spre Ghermanie hotarăle să-și fie întins.
Aceștii sentenții, precum ellini așé latini,
câțiva avtori a avea putem; însă lucru așè de
chiar și fără prepus, multe a multora mărturii a
aduce, sămn nu mai de pofta laudei a fi părindu-
ni-să și pentru ca de cleveta affectațiii a scăpa
să putem, din cei mulți câțiva numai și mai de
credință, pentru dovada cuvântului, aicea pre
scurt îi vom aduce.
Din carii întăi dară înainte ne iase Stravon,
om ellin și dintre toți gheografii mai vechiu (căci
supt vremile lui Avgust Chesar au trăit), a căruia
cuvinte în limba lui pentru Dachia și pentru
dachi, precum li-au dzis, așé le vom scrie:
Γέγονε (dzice) δε καί άλλος τής χώρας μερισμός
συμμένων έκ παλαιού, τούς μετά γάρ Δακούς
προσαγορέυουσι, τούς δέ Γέτας. Γέτας μεν τούς
προς τoν Πόντον κεκλιμένους, και προς τήν έω,
Δακούς δέ, τούς είς τάναντία προς[την]
Γερμανίαν, καί τας του Ιστρου πηγάς. Ce va să
dzică: „făcutu-s-au și altă împărțală aceii țări,
încă de demult însămnând, deci pre unii îi
chema dachi, iar pre alții gheti; și gheti dzicea
celor ce să abătea spre Marea Neagră și spre
Răzsărit; iară dachi celor dimpotriva acestora
spre Ghermania și spre izvoarăle Dunării.”
Cu Stravon într-o socoteală iaste Dionisie
Periighitul carile sau tot într-un vac cu Stravon
sau după puțin mai pre urmă decât dânsul,
părțile acéstea cutreierând, au scris stihurile de
carile în Capul trecut am pomenit așé. Despre
parte aceștiia (adică a Mării Négre) spre Crivăț
să întind cu lăcașul niamuri multe, unile după
alalte stând, pănă la gura bălții Meotis:
ghermanii, sarmații, ghetii, împerună și bastarnii
și a dachilor nenumărat pământ și vitéjii alani.
Ca acestéași citéște la Plinie, Cartea 4, Cap.
12.
Însă trebuie a ști că mai denainte de vremile
lui Avgust Chesar, din gheografii pomeniți,
carile să fie fost hotarăle Dachiii cu adevărat nu
să pot ști, pentru căci, pe atuncé mai de obște
să véde să fie fost numele ghetilor și a Ghetiii,
decât a dachilor și a Dachiii.
Și marginile Ghetiii nu numai cu Dunărea să
hotărâia ce încă și peste Dunăre trecând toate
Misiia cuprindea, împotriva a cărora cu 132 ani
mai denainte de naștirea Domnului Hristos
(precum mărturiséște Hronologhia lui Calviz și
Onufrie, la același an) mărgând Valerie, sau,
precum vor unii, Fulvie Flaccus, întăi cu războiu
la Sardiia (carea iaste acmu Sofiia) i-au biruit,
apoi cu dânșii pace s-au aședzat, precum și din
stihurile lui Ovidie poet>ic