— Știi tu, măi leat, ce este 10 mai? 10 mai e zi mare, mă! Astăzi s-a făcut Măria-sa rege. Prin urmare, ce-nsemnează asta? Asta-nsemnează că acuma trebuie să fii mândru că ești soldat în rigat, nu mai ești în domnie!
Așa explică Moș Teacă pe 10 mai. Soldații, gătiți pentru paradă, așteaptă semnalul de plecare. Colonelul n-a sosit încă. Pân-atunci, Moș Teacă nu vrea să lase pe soldați să plece, fără ca să le spună pentru ce se face parada.
— Ia să-mi spui tu, ăsta roșcovanu, cum trebuie să fie soldatu la 10 mai?
— Trăiți, don căpitan, la 10 mai soldatu trebuie să fie cu amoniția lustruită și gata de paradie.
— Nu așa, pârlitule! Soldatu trebuie să fie vesel. Ai înțeles? Fii vesel, mă, că-ți scot măselele!
Se aude sunând gornistul. Colonelul intră-n curtea cazărmii, gorniștii-i cântă primirea, maiorul comandă „prezentarea armii”.
— Sănătoși, copii? întreabă colonelul.
— Trăiți! strigă trupa prelung.
— Eu nu pre sunt bine, răspunde Moș Teacă. Nu șt’ce-oi fi mâncat aseară, că mi-am stricat stomacu. Toată noaptea m-am chinuit. Ba încă Caliopi vrea să trimită după doftur.
— Lasă, căpitane, asta s-o spui la vizita medicală.
— Am înțeles, don colonel.
În sfârșit, regimentul se așază. Colonelul stă deoparte, iar maiorul comandă:
— Pe semiplutonul din cap în gloată răriți coloana! batalion, înainte, marș!
Se aud puștile ridicate la umăr, toboșarii încep „coloana”, regimentul pornește.
— Mergi frumos, leat! strigă Moș Teacă. Ține capu sus la cin’ sute de metre! Când îi trece pă lângă don colonel, belește ochii la el, să creadă că vrei să-l mănânci!
***
Ajung la paradă. Se opresc. Moș Teacă se apropie de un soldat:
— Ce ți-ai pus chipiu pă ceafă, mă? Parc-ai fi la nunta lu tat-tu! Îndreaptă-ți chipiu, mă, că d-aia ți-a dat statu două mâini!
Soldatul dă să-și îndrepte chipiul.
— Nu mișca, leat! strigă Moș Teacă. N-ai mai învățat să nu miști în front? Patru zile sala de poliție! Și fii vesel, mă, că e 10 mai! Râzi mă, că te-ai făcut rigat! Râzi, că d-aia ți-a dat statu gură!
Parada e-ncepută. Se aude comanda:
— Spre rugăciune, descope-riți!
Compania scoate chipiul. Moș Teacă-l scoate și el, dar își pune repede pe cap o basma roșie.
— Ce faci acolo, căpitane? îi strigă maiorul.
— Eu sufăr grozav de cap, don maior, mi-e frică să nu răcesc!
În sfârșit, parada se isprăvește, trupa defilează pe dinaintea generalului. Moș Teacă nu uită să spună îndesat soldaților:
— Acuma, leat! Acuma! Belește ochii, să crape! Soarbe-mi-l pă don gheneral, să vadă că ești melitar… Așa! Mai mult! Mai mult! Belește-i, mă, să crape, că d-aia ți-a dat statu ochi!
Când ajung la cazarmă, Moș Teacă e-ncântat de cum i-a ieșit trupa, dar nu vrea să i-o spună, ca să nu-și ia mojicul nasul la purtare.
— Pentru ce n-ai zgâit ochii bine, leat? Nu te-am văzut eu cum mergeai?! Parcă-ți murise mă-ta și tat-tu. Stai, că-ți arăt eu!… Sergen-majur, să mi-i pui să ochească soarele, să se-nvețe minte că la paradă nu glumește nimeni! Acuma! Să-i văd eu!
Sergentul-major comandă:
— Foc de companie, companie, gătiți! La ochi!
Trupa ia la ochi, ridicând baioneta-n sus la soare.
— Ține-mi-i așa, sergen-majur! Sus, leat, sus! Ui-te-te la soare! Ochește-l bine!
Dar peste cinci minute trupa nu mai poate ține arma. Mâinile încep a tremura și vârful baionetei a se pleca la pământ.
— Ține pă loc, răcane! Sergen-majur, pune-le țepușe!
Sergentul-major scoate câte un cartuș din fiecare gibernă și-l pune sub bărbia soldaților, silindu-i să țină capu-n sus, ochii la soare.
— Nu clipi din ochi, leat, că te văd!
Când le dă drumul, soldații sunt ca orbiți, sudoarea le curge de pe față, mâinile le-au amorțit.
— Așa, răcane, să te-nveți minte c-ai fost la 10 mai! Nu să capătă rigatu fără muncă! Ce, mă?! Vrei să-ți cadă rigatu de pomană în gură?… Fii vesel, c-ai muncit și te-ai făcut rigat; fii vesel, râzi, mă, că de acuma ești și tu om! Și când treci pă drum pă lângă vun țivil, trage-i cu cotu, că d-aia ți-a dat statu cot!