Povestea vorbei

Omul care e flecar
Troncăneşte ca un car.
Îl auzi numai:
Hodorog-tronc! vorba îndată,
Ca moara cînd e stricată.
El
Pentr-un şoarece se-nnoadă
Şi jură că n-are coadă.
Şi
Încornorează ţînţarul
De ţi-l face cît magarul.
Sau
Vei, nu vei, el cu d-a sila
Face musca cît camila.
Şi
Purecile cînd îi placea
Cît un elefant îl face.
Da însă
Cu minciuna or prînzeşti, or cinezi,
Pe amîndouă nu le închelbezi.
Căci
Vremea cu încetul poate
Să le descopere toate.
Şi mai vîrtos
Minciuna are şi ea pe unde să trece.
Povestea ăluia:
Umblă la grădinar crastaveţi să vînză,
Şi lui de dînşii îi este acră rînza.
Minciuna ca glonţul în apă se afundă
Şi îndată ca frunza iese în undă.
Şi
Suliţa orşiunde
Nu să poate ascunde.
Dar însă
Mincinos pe mincinos nu poate înşela.