Un ţigan furase două gîşte grase
Şi să le ascunză-n desagi le băgase
Gîndind întru sine ce minciuni să zică
De-l va-ntîlni-n cale vreun român.
Merse dar cît merse, îl şi-ntîlni-n grabă
Un român c-o bîtă şi stînd îl întreabă,
Zicînd: — Spune, ce ai în desagi, ţigane?
El răspunse: — Icea am nişte ciocane.
— Dar dincolo ce ai? El întîi minţise,
Dar greşindu-i gura: — Altă gîscă, zise.
Gura păcătosului adevărul vorbeşte.
Şi-a pierdut cumpătul ca găina umbletul.
L-a luat gura pe dinainte.
Minciuna are loc şi ea pe unde se trece.