Osman și apoi Cariman și Voichița ascunsă.
Osman: Lauda fie marelui profit Mohamed că a sosit ocazia ca să răzbun sângele turcesc care Ștefan, numit cel Mare, a varsat la Racova. Acolo în curând voi merge ca să îngrop corpurile omorâților mei compatrioți, precum am giurat înaintea marelui mufti, să răstorn semnul crucii, care în memoria învingerii noastre a înalțat acolo acel tiran. Măsurile care am luat cu Vlad spre a stânge de pe fața pământului pe Ștefan sunt puternice și nimerite, dar un lucru neprevăzut ar putea să zadarnicească toată înțelepciunea noastră. De aceea, am planuit a curma ostacolul prin un mod mai sigur. (Cată în giur.) Unde întârzie Cariman? (Voichița, ascunsă, ascultă. Cariman vine).
Osman: (cătră Cariman) Mi te-a recomendat ca pe un om carele, pentru aur ce aș vărsa în chimeriul tău, tu ai putea varsa sângele unui tiran!
Cariman: Adevăr este că de la un unchi al meu am moștenit-o astă artă, ce o țin secretă și cu condiție ca mai nainte de a muri să o trădau altuia.
Osman: Fără a întra în secretul tău, spune-mi cum ai începe operația? (Arătându-i o pungă cu bani.)
Cariman: Eu am oarecare mixtură care o voi administra armasarului lui Ștefan-Vodă cu o oară mai nainte de a-l încăleca. Atuncea peste puțin ea începe a lucra, armarasul se înfuriază ca cum l-ar împinge un roi de strechii, se învârtește și în urmă împunge la fugă la apa cea mai apropietă, unde intrând se răstoarnă pe spate și în acel mod mai nainte de a-i veni agiutor îneacă pe călătoriul său.
Osman: Minunată aflare, care ni va scuti de varsarea sângelui și de prelungirea resbelului, că îndată ce va lipsi Ștefan, va lipsi cauza discordiii, românii se vor mărgini în țara lor și trufașii moldoveni vor rămânea fără un cap întreprinzător, pentru că fiul său Bogdan, chior de un ochi, se va feri de ocazia de a pierde și celalalt ochi. Deci dupre tocmala pentru care drept arvonă îți dau aiști 1000 de țechini (i dă punga), apucă-te de lucru și mă înștiințează despre toate, ca să le pot comunica lui Vlad. Să ni revidem cu bun rezultat.
Cariman: La mine după începutul urmează îndată și sfârșitul (Ambii se duc).