Voichița și sahastrul
Voichița: Cuviosule părinte, vino și nu-mi refuza și astă dată al tău bine-viitor concurs.
Sahastru: Precum a mea datorie, de asemine și plecarea este a mângâia pe cii întristați. Spune-mi ce pot azi face?
Voichița: Vezi fortuna rădicându-se, care ni amenință cu pericol, până și cu moarte, și prin satanica uneltire înarmă frați contra frați, creștini asupra creștinilor. Misiunea tagmei tale este, cu sânta cruce, a întra chiar în miezul focului resbelic, că cu acea flamură vei învinge nedreptatea. Pe darul tău cel sânt îți încredințez misterul ce l-am descoperit cum că turcul, spre realizarea mai sigură a victoriei, a organizat de a fi Ștefan-Vodă ucis prin mâna unui bandit.
Sahastru: (spariet) Dumnezeu va feri pe cela ce numai pentru credința și dreptul espune a sa viață, dar noi ce facem? Că provorba zice: agiută-te, că Dumnezeu te va agiuta! Deci ist complot, ce este nu numai omor de om, ce de un domnitor, un erou, un părinte a patriii, și de toată nația română, eu mă însărcinez a-l preveni. Lasă soarta armelor se decidă între dânșii, dar nu pumnariul unui ucigători.
Voichița: Până când voi putea recompensa zelul tău, iaca o jumătate a mantiei mele (rumpe mantia), împarte între acii ce vor favora scopul meu. Dumnezeu va binecuvânta virtutea ta, demnă de a fi consignată în istoria patriei.
Sahastru: Mai prețioase de cum astă mantie înaurită este virtutea și pietatea inimei tale. (Se duce.)