Ștefan și cei de mai nainte, Voichița și curtenile ei se pun în genunchi, prezentând a lor daruri giumatate de mantie.
Voichița: Prin această jumătate de mantie s-a descoperit complotul ce amenință viața nemicului patriei mele, dar fiind tot român de un sânge eu l-am aparat cu pericolul vieței mele!
Arie
Tu iei tronul, tu iei țara
Al învinsului părinte,
Asta-i a mea rugăminte,
Lasă-mi viața cea amară!
Ia în schimb acest odor,
Lasă-mi viața și onorul!
Hor:
Iartă dacă eu de spaimă
Cu păgânul ni-am fost unit!
Inima mea îl defaimă
Și în veci n-a părăsit.
Că numai la al tău tron
Cat scaparea și pardon.
Ștefan: Interesul de stat, care a fost unit pre inimici, azi se preface în adevarat amor patriotic român. Armele moldovane încing pe neamici trufași, dar respectează pe neputincioșii și inocenții. Dacă Vlad, pargiur și aleat a păgânilor, învins cată a sa scapare fugind spre Dunăre și lăsând țara sa fără Domn, dreptul resbelului mă face Domn a țărei muntene, dar eu o las în soarta care treisprezece seculi o a consfințit și în locul lui Vlad întăresc acolo pe Basarab. Din odoarile ce-mi prezentați spre răscumpărare, aleg pe cel mai prețios (întinde mâna la Voichița). Dumnezeu mi-a luat pe o soție. Dumnezeu mi-a dăruit-o azi o al doilea. Erolzii să publice în tabără a mea alegere, bronzurile sânte să anunțe solenela cununie, la care o duc în templele cele sânțite. (Oastea face un marș, ceremonialu de curteni se înaintează spre templu, de unde răsună armonie.)