ACEIAȘI – VETA (din stânga)
VETA: Ce e, frate, ce e?
CHIRIAC (cu putere cătră ea): Nu scapă el, cocoană, nici mort din gheara mea!
JUPÂN DUMITRACHE (asemenea): Da, cocoană, nici mort.
IPINGESCU (asemenea): A! Rezon!
CHIRIAC: ’Aide, jupâne, ’aide, nene Nae! (vrea să se repează peste fereastră cu pușca-n mână.)
VETA (aleargă și se pune în dreptul ferestrii): Sunteți nebuni? Vreți să se rupă schelele cu voi? Chiriac, nu știi că schelele sunt părăsite de trei săptămâni? Vrei să te prăpădești?
CHIRIAC: Lasă-ne cocoană! (vrea s-o dea în lături, ea nu se lasă.)
JUPÂN DUMITRACHE (asemenea): Lasă-ne cocoană!
IPINGESCU (asemenea): Pardon!
VETA (lui Chiriac): Iar te iei după vreo bănuială de-a dumnealui, iar? Ai uitat ce…
JUPÂN DUMITRACHE: Da, bănuială… cu ochilari la nas și cu giobenu-n cap!
CHIRIAC (se luptă cu Veta): Lasă-mă, cocoană! (scapă din mâinile ei și iese pe fereastră.)
VETA (șovăie și cade pe scaun): Chiriac!
JUPÂN DUMITRACHE: Înainte, Chiriac! Înainte, nene Nae! (iese pe fereastră, Nae Ipingescu îl urmează.)
VETA (sculându-se șovăind, scoate capul pe fereastră): Chiriac! Chiriac! Binișor! Să nu cazi!