TRAHANACHE, FARFURIDI și BRÂNZOVENESCU stau împrejurul unei mese rotunde, studiând listele electorale; fiecare are câte un creion în mână
BRÂNZOVENESCU: Șaizeci și nouă cu roșu, buni… unsprece cu albastru… ai lor…
FARFURIDI: Doisprezece…
TRAHANACHE: Ai puțintică răbdare… unu, doi, cinci… șapte… zece… unsprezece.
FARFURIDI: Doisprezece…
TRAHANACHE: Cu Ienache Siripeanu.
BRÂNZOVENESCU: Nici nu mai are drept de vot, de când și-a măritat fata… Nu i-a dat casele de zestre? Ei? Dacă votează, merge la pușcărie onorabilul.
TRAHANACHE: Ai puțintică răbdare… Da’ dacă-l putem aduce să voteze cu noi?
FARFURIDI: Altă vorbă… Să voteze cu noi, e ușor; are procesul cu epitropia bisericii, săptămâna viitoare… dar să voteze cu noi? Adică cum să voteze cu noi?…
BRÂNZOVENESCU: Adică cum să voteze cu noi?
TRAHANACHE: Să voteze cu noi.
BRÂNZOVENESCU: Nu pricepi, neică Zahario, vorba noastră? Adică „noi”, partidul nostru, pentru cine votăm noi, pentru cine lucrăm noi? Noi încă nu știm…
TRAHANACHE: Mă rog, aveți puțintică…
FARFURIDI: Nu știm…
TRAHANACHE: Mă rog, aveți…
FARFURIDI: Ba eu merg și mai departe și zic, cum ziceam lui amicul meu Brânzovenescu: mă tem de trădare…
TRAHANACHE: Cum de trădare?
BRÂNZOVENESCU: De-aia noi astăzi când am mirosit ceva cumva…
FARFURIDI: Ceva cumva…
TRAHANACHE: Ceva cumva?
BRÂNZOVENESCU: Dacă e ceva la mijloc…
FARFURIDI: Ceva la mijloc…
TRAHANACHE: Ceva la mijloc?
FARFURIDI: Da, așa, dacă e trădare, adică dacă o cer interesele partidului, fie!
BRÂNZOVENESCU: Dar cel puțin s-o știm și noi! (Trahanache vrea să-i întrerupă, fără să izbutească)
FARFURIDI: Pentru că eu am zis-o cu străbunii noștri, cu Mircea cel Bătrân și cu Vlad Țepeș, neică Zahario: îmi place trădarea, dar…
TRAHANACHE: Mă rog, ai puțintică…
BRÂNZOVENESCU: Ce răbdare, neică Zahario! Nu mai e vreme de așa lucru… Astă-seară e întrunire?
FARFURIDI: Mâine începe alegerea?
TRAHANACHE: Da…
FARFURIDI: Ei! pentru cine votăm?
BRÂNZOVENESCU: Pentru cine votăm?
TRAHANACHE: Aveți puțintică răbdare! Pentru cine ați mai votat și până acuma?
BRÂNZOVENESCU: Nu înțeleg.
FARFURIDI: Nici eu.
TRAHANACHE: Mă rog, ia să ne tălmăcim noi puțintel…
FARFURIDI: Să ne tălmăcim, da, să ne tălmăcim, asta o cerem și noi.
TRAHANACHE: Ce sunteți d-voastră, mă rog? Vagabonți de pe uliță? nu… Zavragii? nu… Căuzași? nu… D-voastră, adică noi, suntem cetățeni, domnule, suntem onorabili… Mai ales noi suntem stâlpii puterii: proprietari, membrii Comitetului permanent, ai Comitetului electoral, ai Comitetului școlar, ai Comitetului pentru statuia lui Traian, ai Comițiului agricol și ețetera. Noi votăm pentru candidatul pe care-l pune pe tapet partidul întreg… pentru că de la partidul întreg atârnă binele țării și de la binele țării atârnă binele nostru…
BRÂNZOVENESCU: Așa e…
FARFURIDI: Așa e, dar…
TRAHANACHE: Dar ce? Numele candidatului poate să fie al meu, al d-tale, ori al d-sale, după cum cer enteresurile partidului. Din moment în moment așteptăm să-l știm… Prefectul trebuie să vie; nu-l așteptăm să vie de la telegraf? Nu bate telegraful?… Bate; ce treabă alta are? Poate că acuma când noi vorbim, poate să fi și sosit numele… pe sârmă, stimabile… Da, pe sârmă, ce crezi d-ta?
FARFURIDI: Toate bune și frumoase cum le tălmăcești d-ta, neică Zahario, dar nouă… nouă ni e frică de trădare…
BRÂNZOVENESCU: Nu din partea d-tale…
FARFURIDI: Nu din a d-tale…
TRAHANACHE: Da’ din a cui?
FARFURIDI: Din a cui, din a cui? știi d-ta din a cui…
TRAHANACHE: Să n-am parte de Joițica, dacă știu.
BRÂNZOVENESCU: Ei, stimabile, prea te faci chinez, dă-mi voie…
FARFURIDI: Știi ce, venerabile neică Zahario, ia să dăm noi mai bine cărțile pe față.
TRAHANACHE: Dă-le, neică, să vedem.
FARFURIDI: Ți-am spus că mi-e frică de trădare… Ei?
BRÂNZOVENESCU: Ei?
TRAHANACHE: Ei?
FARFURIDI: Ei? ni-e frică din partea amicului.
TRAHANACHE: Care amic?
BRÂNZOVENESCU: Care amic, care amic? Știi d-ta…
TRAHANACHE: Să n-am parte de Joițica, dacă știu.
FARFURIDI: Iar te faci chinez…
TRAHANACHE: Zău nu…
FARFURIDI: Din partea amicului… Fănică…
TRAHANACHE (surprins) : Ce?
BRÂNZOVENESCU: Din partea prefectului.
TRAHANACHE (încruntat) : Cum?
FARFURIDI (scurt) : Nouă ni-e frică… de! că-și dă coatele cu Cațavencu…
TRAHANACHE (urmează jocul crescendo) : Cu Cațavencu?
FARFURIDI: Cu moftologul…
BRÂNZOVENESCU: Cu nifilistul…
TRAHANACHE (de-abia stăpânindu-și indignarea) : Cu Cațavencu? trădare? Fănică trădător! Ei bravos! Ei! asta mi-a plăcut! Ei! nu m-așteptam! Ei! ne-am procopsit!
FARFURIDI: De! noi…
BRÂNZOVENESCU: Ce ne-am zis…?
TRAHANACHE (biruit din ce în ce mai mult de indignare) : Ai puțintică răbdare, stimabile. Nu dau voie nimănui să-și permită, mă-nțelegi, să bănuiască măcar câtuși de puțin pe Fănică. Pentru mine, stimabile, mă-nțelegi, să vie cineva să-mi bănuiască nevasta, pe Joițica…
BRÂNZOVENESCU: Pe coana Joițica, onorabile…
FARFURIDI: Îmi pare rău, neică Zahario, noi nu…
TRAHANACHE (și mai indignat) : Ai puțintică răbdare… zic: pentru mine să vie cineva să bănuiască pe Joițica, ori pe amicul Fănică, totuna e… E un om cu care nu trăiesc de ieri de alaltăieri, trăiesc de opt ani, o jumătate de an după ce m-am însurat a doua oară. De opt ani trăim împreună ca frații, și nici un minut n-am găsit la omul ăsta măcar atitica rău… Credeți d-voastră că ar fi rămas el prefect aici și nu s-ar fi dus director la București, dacă nu stăruiam eu și cu Joițica… și la dreptul vorbind, Joițica a stăruit mai mult…
FARFURIDI: Ei! se-nțelege, damele sunt mai ambițioase…
TRAHANACHE (și mai indignat) : Ai puțintică răbdare… Nu de ambiț că ni era prieten, — pentru enteresul partidului. Cine altul ar fi putut fi prefect al nostru?
FARFURIDI: S-ar mai fi găsit, poate.
TRAHANACHE: Să-mi dai voie să nu te crez. Un om endepandent, care a facut servicii partidului, județului, țării… și mie, ca amic, mi-a făcut și-mi face servicii, da!… și să veniți d-voastră, tot din partid (cu ton de mustrare aspră) și să bănuiți că… să vă pronunțați cu astfel de cuvinte neparlamentare… îmi pare rău…
BRÂNZOVENESCU: În sfârșit, noi…
TRAHANACHE: Ai puțintică răbdare… Îmi pare rău… (indignat rău de tot.) Care va să zică unde nu înțelegeți d-voastră politica, hop! numaidecât trădare! Ne-am procopsit! Ce soțietate! Adevărat, bine zice fiu-meu de la facultate: unde nu e moral, acolo e corupție și o soțietate fără prințipuri, va să zică că nu le are. (în culmea indignării.) Trădare! Bravos! Fănică trădător! Frumos! (pleacă.) Salutare! salutare, stimabile! (iese foarte tulburat prin fund.)