ZOE, CAȚAVENCU
CAȚAVENCU: Iartă-mă, iartă-mă…
ZOE (râzând) : Scoală-te, ești bărbat, nu ți-e rușine! (cu ton aspru) Scoală-te!
CAȚAVENCU (sculându-se rușinat) : Iartă-mă…
ZOE (cu dignitate) : Ești un om rău… mi-ai dovedit-o… Eu sunt o femeie bună… am să ți-o dovedesc. Acuma sunt fericită… Puțin îmi pasă dacă ai vrut să-mi faci rău și n-ai putut. Nu ți-a ajutat Dumnezeu, pentru că ești rău; și pentru că eu voi să-mi ajute totdeauna, am să fiu tot bună ca și până acuma.
CAȚAVENCU (umilit) : Madam!
ZOE: Nu tremura! Pe parola mea de onoare, ești scăpat…
CAȚAVENCU: Sărut mâinile… devotamentul meu…
ZOE: Cu o condiție: după alegere, o să fie manifestație publică,… d-ta ai s-o conduci.
CAȚAVENCU (repede și supus) : O conduc…
ZOE: D-ta o să prezidezi banchetul popular din grădina primăriei…
CAȚAVENCU (asemenea) : Prezidez…
ZOE: O să chefuiești cu poporul…
CAȚAVENCU (același joc) : Chefuiesc…
ZOE: Și o să vii aici cu toții, să saluți, în numele alegătorilor, pe deputatul ales și pe prefect…
CAȚAVENCU: Da.
ZOE: Ne-am înțeles?
CAȚAVENCU: Da.
ZOE: Du-te și ia loc în capul mesii; fii zelos, asta nu-i cea din urmă Cameră!
CAȚAVENCU: Madam, madam Trahanache, ești un înger…
ZOE: Mulțumesc, ești prea galant, dar du-te degrabă…
CAȚAVENCU: Mă duc, mă duc, și să vedeți dacă nu v-o plăcea… Sărut mâinile… sărut mâinile!… (iese repede zăpăcit prin fund.)