ZOE, CAȚAVENCU
ZOE (repezindu-se la el) : D-le Cațavencu, ai voit să mă pierzi pe mine și te-ai pierdut și pe d-ta. La ce-ai fugit, pentru Dumnezeu! la ce-ai dispărut ? Fănică are în mână o poliță, ale cărei giruri le-ai plastografiat, ca să ridici cinci mii de lei de la Societate… Știi?
CAȚAVENCU: Știu, madam, că o are, (dezolat) știu, dar ce e de făcut?
ZOE: Om nebun! ți-ai pierdut mințile? mai întrebi ce e de făcut! Nu știi? Să-ți dau polița: scapă-mă, să te scap! să schimbăm: dă-mi scrisoarea…
CAȚAVENCU (dezolat) : Madam! madam! peste putință…
ZOE: Ce?
CAȚAVENCU: Scrisoarea d-voastră…
ZOE: Ei?
CAȚAVENCU: N-o mai am!…
ZOE: Nu se poate!…
CAȚAVENCU: N-o mai am!…
ZOE: Minți!
CAȚAVENCU: Nu minț; n-o mai am!…
ZOE: Nenorocitule! ce ai făcut-o?
CAȚAVENCU: Am pierdut-o!
ZOE (dând un țipăt și uitându-se pierdută în toate părțile) : A! de ce nu pot să te omor!
CAȚAVENCU: Omoară-mă, madam, omoară-mă, dar nu e vina mea!
ZOE: Cum ai pierdut-o? când ai pierdut-o? unde ai pierdut-o?
CAȚAVENCU: În scandalul, în bătaia de alaltăieri seara, de la întrunire, cine nu știu… mi-a smuls pălăria din cap… scrisoarea o aveam în căptușeala pălăriei…
ZOE: Care va să zică, adevărat ai pierdut-o?
CAȚAVENCU: Da!
ZOE: Mi-ai pierdut scrisoarea… și nu știi, nu bănuiești pe unde poate rătăci scrisoarea mea?
CAȚAVENCU: Nu.
ZOE: Nu?
CAȚAVENCU: Nu…
ZOE (desperată) : A! ești un om pierdut!… pierdut!… Eu poate că mai scap… căci poate să mai scap! dar d-ta… (cu putere) d-ta ești pierdut!… Când te-a arestat Fănică, te-am scăpat eu… acuma te arestez eu și n-ai să scapi decât atunci când mi-oi găsi scrisoarea… pentru că poate să mai ai noroc s-o găsesc… Roagă-te la Dumnezeu s-o găsesc… A! s-a întors jocul, d-le Cațavencu… începe să te părăsească norocul și să mai treacă și-n partea noastră… A! ești pierdut! da, pierdut!… (strigând în fund) Ghiță! Ghiță!
CAȚAVENCU: Doamnă, Pentru Dumnezeu! (se uită-n toate părțile)
ZOE: Ghiță! (cătră Cațavencu) Nu te uita pe unde să scapi… Nu mai e scăpare: plastografii dovediți nu mai au scăpare… s-a mântuit… Ghiță! Ghiță! (merge strigând în fund și se-ntâlnește piept în piept cu Cetățeanul turmentat)