ACEIAȘI – TRAHANACHE și AGAMIȚĂ DANDANACHE
venind din fund
TRAHANACHE (foarte politicos) : Poftim, poftim, stimabile!
TIPĂTESCU: Cine să fie?
ZOE: Un străin?…
TRAHANACHE (coborând) : Dă-mi voie, Joițico, să-ți recomand pe d. Agamiță Dandanache!
ZOE și TIPĂTESCU: Dandanache! (complimente)
TRAHANACHE: Candidatul nostru!… adică ce mai candidat! alesul nostru.
DANDANACHE (vorbește peltic și sâsâit) : Sărut mâna… Si domnul? bărbatul dumneei?
TRAHANACHE: Nu, eu sunt bărbatul dumneei, dumneei este nevasta mea, cum am avut onoarea să vă recomand…
DANDANACHE: Si d-voastră?
TRAHANACHE: Și eu?… bărbatul dumneei… Eu (serios) Zaharia Trahanache, prezidentul Comitetului permanent, Comitetului electoral și… ai puțintică răbdare… (se caută în buzunar și scoate o cartă de vizită, pe care i-o dă lui Dandanache), sunt aicea toate comitetele…
DANDANACHE (ia carta) : Mersi’… Si domnul?…
TRAHANACHE: Domnul Fănică Tipătescu, prefectul nostru, amicul meu și al familiei mele.
DANDANACHE (lui Fănică) : Îmi pare bine, d-le prezident! (îi dă mâna. Trahanache trece lângă Zoe)
TIPĂTESCU: Și mie, onorabile, nu mai puțin… Sunt încântat… Dar cu ce ocazie pe la noi?
DANDANACHE: Cu ocazia aledzerii, neicusorule, cu ocazia aledzerii; stii, m-a combătut opoziția si colo, si dincolo, si dincolo… si rămăsesem eu… care familia mea de la patuzsopt în Cameră… rămăsesem mă-nțeledzi fără coledzi… si asa am venit pentru aledzere.
ZOE (cu răutate) : Nu trebuia să vă mai deranjați…
DANDANACHE: Ba încă țe deranz, conița mea! Da’ stii, nu fățea să nu fațem măcar act de prezență…
TRAHANACHE: Se-nțelege! foarte bine, foarte bine! trebuie, trebuie.
DANDANACHE: Da’ de deranz… destul! Închipuieste-ți să vii pe drum cu birza ținți postii, hodoronc-hodoronc, zdronca-zdronca… Stii, m-a zdrunținat!… si clopoțeii… (gest) îmi țiuie urechile… stii asa sunt de amețit si de obosit… nu-ți fați o idee, conița mea, (cătră Trahanache) nu-ți fați o idee, d-le prefect, neicusorule, (cătră Tipătescu) nu-ți fați o idee, d-le prezident puicusorule…
TIPĂTESCU: Firește…
ZOE: Mai e vorbă…
DANDANACHE: Adineaori am sosit, era să trag la otel… dar birzarul… el stia de țe viu, mi-a arătat pe d. prefect. (arată pe Trahanache.)
ZOE (încet cătră Tipătescu, care râde) : Și încă mai râzi, Fănică.
TRAHANACHE: Da, mă duceam pe la alegere să văz cum mergem… Nu-i vorba, de mers, mergem strună… dar știi, de obicei, ca un cap ce sunt al partidului, trebuie să fiu acolo…
DANDANACHE (strângându-i mâna) : Bine că te-am găsit, neicusorule, mersi. (vorbesc amândoi deoparte.)
ZOE (cătră Fănică încet) : Iată, Fănică, pentru cine mi-am pierdut eu liniștea… Și spune drept dacă nu era mai bun Cațavencu!
TIPĂTESCU (scurt) : E simplu, dar îl prefer, cel puțin e onest, nu e un mișel!
TRAHANACHE (lui Dandanache) : Stimabile, eu te las aci cu amicul Fănică și cu Joițica… Eu trebuie să mă duc la alegere: peste o jumătate de ceas se deschide urna; trebuie să fiu acolo… D-ta n-ai nici o grijă, mergem la sigur, la noi opoziție nu încape… suntem tari, stimabile… tari… Nu o să ai majoritate, stimabile…
DANDANACHE: Cum se poate? Să nu te pomenesti cu vreun balotaz? ‘ai?… a mai pățit-o si alții…
TRAHANACHE: Adică, ai puțintică răbdare, balotaj la noi?… zic: nu majoritate, unanimitate o să ai, stimabile.
DANDANACHE: A, asa? (cu siguranță.) Se-nțeledze… Niți nu se putea altfel…
TRAHANACHE: Salutare, stimabile, salutare… La revedere, Fănică… La revedere, Joițico. (iese)