ACEIAȘI, fără
RADU,
GEORGICĂ și
IONICĂ
COANA SOFICA: Haide de mănâncă și tu ceva.
CONU GRIGORE: Nu mi-e foame.
(Și, fără să vrea, se, așază pe scaun, primind cărțile pe care le dă părintele. Ca izvorând din biata tristețe căzută peste toți, un cântec trist suspină sub arcușul lui
CONSTANTIN.
COANA SOFICA a plecat.)