ACEIAȘI,
CONU GRIGORE
CONU GRIGORE (intră și pune în buzunarul lui
CONSTANTIN, pe ascuns, o scrisoare): Ei, ce-ai făcut?
GEORGICĂ (pufnind): Bate gongul, că m-a îngrămădit în funii…
CONU GRIGORE: Ce-i asta, popă? Păi nu ți-i rușine să-i iei banii cu șmecherlâcuri ? Frumos îți sade, om bătrân, să te bucuri de-o minte de copil?
PĂRINTELE ILIE: Păi, dacă-i minte; de copil, cine: te-a pus să-1 lași să joace în locul tău?
CONU GRIGORE: Dă banii înapoi;
PĂRINTELE ILIE: Nu-i dau!
CONU GRIGORE: Dă-i încoace!
PĂRINTELE ILIE: Nu! Să stai aici și să joci, dacă n-ai încredere, nu să umbli creanga după plăcinte, la bucătărie.
CONU GRIGORE: Va să zică, nu-i dai înapoi?
PĂRINTELE ILIE: Nu-I dau.
CONU GRIGORE: Bine! Atunci nu mai joc.
PĂRINTELE ILIE: Te cred! Nu-ți dă mâna, că sa joci cartea!
CONU GRIGORE: Nu știam că așa se zice la șmecherie.
PĂRINTELE ILIE: Șmecherie?
CONU GRIGORE: Șmecherie!
PĂRINTELE ILIE: Bine! Atunci poftim banii înapoi. Na tot!
CONU GRIGORE: Nu-mi trebuie, ține-ți banii!
PĂRINTELE ILIE: Na, dacă zici că-i șmecherie, ia-ți banii și joacă înainte!
CONU GRIGORE: Da, ce? Mie-mi trebuiesc banii tăi?
PĂRINTELE ILIE: Aha! Va să zică recunoști că-s banii mei!
CONU GRIGORE: Nu recunosc nimic!
PĂRINTELE ILIE: Atunci nu mai joc nici eu.
CONU GRIGORE: Treaba ta. Ia-ți banii de-aici.
PĂRINTELE ILIE: Nu-i iau!
CONU GRIGORE: Îi zvârl!
GEORGICĂ: Zvârle-i la mine.
CONU GRIGORE: Îi dau.
PĂRINTELE ILIE: Dă-i.
(GEORGICĂ i-a și luat.)
GEORGICĂ: Meci nul! Hai acu la repriza doua!
CONU GRIGORE: Acu, hai, vino încoace și joacă, harpagonule! Na, dă tu cărțile.
PĂRINTELE ILIE: Ia mai zi.
CONSTANTINe!
CONSTANTIN: De post ori de frupt?
PĂRINTELE ILIE: De frupt,
(Lăutarul cântă.)
GEORGICĂ: Schimb-o! Zi una de post.
CONU GRIGORE: De ce?
GEORGICĂ: Vine
IONICĂ, mototolul, cu o varză fără carne.
CONU GRIGORE (cu mustrare):
GEORGICĂ!
CONSTANTIN dispare cu scrisoarea.