ACEIAȘI,
COANA SOFICA
COANA SOFICA: Ce-i. gălăgia asta?
OLGUȚA: Cică ar fi venit Răducu — așa spune
CONSTANTIN.
COANA SOFICA: Und e-i?
CONU GRIGORE: Ce-ai acolo, o damă?
PĂRINTELE ILIE: Nu, damă ai tu!
CONSTANTIN: Sărutăm mâinile, coană Sofico! Aud că-i la Franz. Ar fi trecut acușica cu bicicleta și s-a dus dom’
IONICĂ după dânsul.
GEORGICĂ: Cu bicicleta? Mă plimb cu bicicleta! Mă plimb cu bicicleta.
CONU GRIGORE: Ce țipi așa ca un dezmetic, domle?
GEORGICĂ: Păi cu am numai două pasiuni în viață: boxul și pe nenea
RADU! Box fac în fiecare zi, dar pe nenea
RADU nu 1-am văzut de când am plecat în vacanță! Ura, ura, ura!!!! (Cum
CONSTANTIN a început un cântec, îl întrerupe.) Las-o pe asta de post,
CONSTANTINe, și cântă una de frupt.
COANA SOFICA (Lângă
CONU GRIGORE): Tu’ai auzit?
CONU GRIGORE: Ce?
COANA SOFICA: A venit Răducu în sat și n-a dat pe la noi.
CONU GRIGORE: Vine el acușica, n-ai grijă! (Fredonând pe melodia ce-i cântă
CONSTANTIN.) Uite-l! Uite-1!
COANA SOFICA: Cine?
RADU?
PĂRINTELE ILIE: Uite-1! Uite-1!
CONU GRIGORE:
RADU?
PĂRINTELE ILIE: Nu popa! Și ici e un as și o damă… și vine popa și ia!
(
COANA SOFICA a ieși după ce i-a făcut un semn lui
CONSTANTIN. Lăutarul răspunde cu un semn din cap că a înțeles.)