CONSTANTIN, COANASOFICA,
GEORGICĂ
COANA SOFICA (grăbită, cu scrisoarea sub șorț – minte vădit): Fugi de-1 cheamă pe tată-tău, că nu știu ce are să-i dea lui
CONSTANTIN. (
GEORGICĂ pleacă.) Ascunde-o repede! Dar ce? A căzut marca? Dă-o încoace și dă repede plicul…Dă-1 încoace.
CONSTANTIN (încurcat): Păi lăsați, că pun eu la târg…
COANA SOFICA: Hai mai repede!
CONSTANTIN: Păi să vedeți, mai am două plicuri din sat…
COANA SOFICA: Ce din sat? Trebuie să fie de la Georgjeă, doară eu i-am dat plicuri.
CONSTANTIN: Știți că eu nu știu să citesc și mi-a dat și dumnealui unul fără marcă… (Arată plicurile.) Vedeți dumneavoastră care este…
COANA SOFICA (dă de plicul lui
CONU GRIGORE): Dar ce-i plicul ăsta?
CONSTANTIN: Păi, n-ați spus dumneavoastră că i-ați dat…
COANA SOFICA: Ei, acu s-a limpezii! Lasă că-i arăt eu lui! Grigore!
GEORGICĂ! Ia poftim încoace. Poftim încoace!