COANA SOFICA și CONSTANTIN vorbesc aproape în șoaptă și grăbiți ca doi vechi conspiratori de melodramă.
COANA SOFICA: Prinde bine ceasul lui de somn. Eu mă încui în odaia fetei. Scriu scrisoarea și ți-o dau când vii.
CONSTANTIN: Bine, coană Sofică. Atunci oi trece, când vin să dau ochii și cu dumnealui.
COANA SOFICA: Dar să treci întâi pe la bucătărie.
CONSTANTIN: Nu-i planul bun. Lasă să vin eu tot aici, cu vorba cu plăcintele rămâne pe-atunci. Zic că nu le-am luat acuma. Să nu prindă de veste.
COANA SOFICA: Așa! Ai dreptate. Atunci rămâne cum ai spus tu!