NFANTA SINGURÄ‚
INFANTA
Doamne, tu singur de la care
În jalea-mi fără margini aștept eu vindecare,
Redă-mi din nou hodina! Ia-mi cinstea-n paza ta!
ÃŽn fericirea-altora cat fericirea mea.
Pe toți trei ne privește această cununie.
Grăbește-i ceasul, Doamne, ori dă-mi măcar tărie!
Înceată suferința-mi, se sfarmă orice lanț
Cînd oi vedea prin tine uniți cei doi amanți.
Dar pun prea mult răbdarea Ximenii la-ncercare;
Vorbind cu dînsa, poate mai aflu alinare!