DON SANCHO, XIMENA, ELVIRA
DON SANCHO
Silit această spadă să v-o aduc plecată…
XIMENA
De-al lui Rodrig scump sînge, cum? încă-nsîngerată?
Și mai cutezi, perfide, în fața-mi să te-areți
Cînd mi-ai răpit norocul întregei mele vieți?
O, izbucnește-n voie de-acum, iubire-ascunsă,
Onoarea mi-e-mpăcată și ținta ei ajunsă!
Aceeași lovitură de spadă mi-a ucis
Norocul și iubirii-mi drum liber i-a deschis!
DON SANCHO
De-ați fi mai liniștită…
XIMENA
Taci! taci! nu ți-e rușine,
Crunt ucigaș al unui erou slăvit de mine?
O, l-ai lovit hoțește, căci un viteaz ca el
N-ar fi putut, desigur, să fie-nvins altfel.
Nu mai spera nimica; crezînd să mă răzbune,
Nevrednica ta mînă pe mine mă răpune!
DON SANCHO
Ciudată rătăcire, ce cu atît mai mult…
XIMENA
Crezi tu că pot să sufăr și vrei să te ascult
Cu ce nerușinare trufașă-mi vei descrie
Păcatul meu, și moartea-i, și marea-ți vitejie?…