DON ARIAS, CONTELE
CONTELE
Cel mult pot recunoaște că sîngele-mi prea viu
Prea s-a aprins de-o vorbă, e insă prea tirziu,
Căci lovitura fără de lecuire este.
DON ARIAS
Să îmblînziți pe rege cercați cu toate-aceste.
El ia prea vie parte la tot spre-a nu lăsa
Ca să simțiți întreagă nemulțămirea sa.
Și nici n-aveți altminteri vreun drept la apărare,
Căci deopotrivă rangul înalt al celui care
A îndurat ocara, cum și mărimea ei
Cer datorii și jertfe mai mari ca de-obicei.
CONTELE
Pe viața mea stăpîn e monarhul, mi se pare!
DON ARIAS
Greșeala vi-i urmată de-o furie prea mare.
El vă iubește încă și-a-l împăca nu-i greu.
Puteți sta împotrivă cînd domnul zice: „vreu”?
CONTELE
Ca să-mi păstrez, seniore, neatins-a mea onoare,
Neascultarea-mi nu e-un păcat așa de mare,
Și-orcît ar fi de mare, la urma urmei pot
Prin meritele mele ca să răscumpăr tot.
DON ARIAS
Poți să-i aduci servicii oricît de mari și grele,
Un rege nu-ți rămîne îndatorat de ele;
Și nu uitați un lucru: slujind pe domnitor,
Orice supus nu face decît ce e dator.
Vă credeți prea puternic și viața-n joc v-o spuneți.
CONTELE
Pîn’ ce nu văd cu ochii, nu pot să cred ce spuneți.
don arias Monarhul e puternic și face tot ce vrea.
CONTELE
O zi nu poate pierde pe-un om de seama mea. Să-mi dea cea mai cumplită pedeapsă, nu mă speriu: De pier, cu mine piere și-ntreg acest imperiu…
DON ARIAS
Nesocotiți pe-acela ce ține sceptru-n mîni…
CONTELE
Pe care fără mine l-ar pierde pînă mîni:
Pornească împotrivă-mi măria-sa prigoana:
De voi cădea, voi face să-i cadă și coroana.
DON ARIAS
O, cugetați mai bine la cele ce v-am zis, Luați o deciziune mai bună.
CONTELE
M-am decis.
DON ARIAS
Măria-sa m-așteaptă; ce vreți să i se spună?
CONTELE
Că nici o umilință nu poate să-mi impună. 462
DON ARIAS
Dar regilor la place să fie ascultați.
CONTELE
Zadarnică e vorba; sînt sorții aruncați.
DON ARIAS
Cu toți bogații lauri ce fruntea vă-ncunună
Păziți-vă de trăsnet.
CONTELE
L-aștept cu voie bună.
DON ARIAS
Dar nu fără urmare.
CONTELE
Atuncea, în sfîrșit,
Va fi și don Diego cu-atît mai mulțămit!
CONTELE
(singur)
Mi-e sufletul deasupra nendurătoarei soarte.
De-amenințări nu-ți pasă cînd nu te temi de moarte.
Primesc să duc mai bine un trai nefericit,
Dar nimenea nu-mi ceară să viețuiesc hulit.