GHEORGHE, ANCA
GHEORGHE (intră repede din fund)
Anco! (venind spre stânga) Anco!
ANCA (venind din stânga)
Gheorghe! (repede.) Ce cauţi? Ce vrei? Nu ţi-am spus să nu vii până nu ţi-oi face semn? Ţi-am făcut semn? Vrei să dea Dragomir peste tine aici?… Pleacă, du-te şi nu mai veni până nu te chem…
GHEORGHE
Stai să-ţi spui… Am venit să-ţi aduc o veste bună…
ANCA
Ce veste bună?
GHEORGHE
Viu de la cârciuma Popii. Dragomir e tot acolo… E băut… A jucat cărţi, a pierdut şi-a făcut cinste la toţi… E acolo popa, notarul, primarul, sunt toţi în odaie…
ANCA
Asta ţi-e vestea a bună?
GHEORGHE
Stai… Dragomir pleacă până-n ziuă.
ANCA
Ei! Merge la târg.
GHEORGHE
Nu… pleacă, nu se mai întoarce.
ANCA
Ce?
GHEORGHE
Te lasă… se duce în lume!
ANCA
Cum! (aparte.) Nu crez eu asta.
GHEORGHE
Anco…
ANCA
‘Aida-de! Mai sunt şi eu p-aici.
GHEORGHE
Nu-ţi pare bine? N-ai zis că mă iubeşti?
ANCA
Ei da! Ş-apoi… dacă te iubesc?
GHEORGHE
Când bărbatul îşi părăseşte nevasta, ea are drept, după lege, să se desparţă de el şi să ia pe cine-i place.
ANCA (impacientată)
Ce vorbeşti prostii. Cum o să plece Dragomir? Unde să plece?
GHEORGHE
N-a spus unde, dar îşi ia ziua bună de la toţi… zău! Până în ziuă se porneşte…
ANCA
Om vedea… (aparte.) Aşa? (stă pe gânduri.)
GHEORGHE
La ce te gândeşti?
ANCA
Gheorghe, uite-te la mine bine! Eşti tu bărbat în toată firea, ori eşti un om uşurel?… Mă poci eu încrede în tine? Faci ce ţi-oi zice eu?
GHEORGHE
Fac.
ANCA
Dar dacă nu faci?
GHEORGHE
Spune ce, să fac!
ANCA
Bine… Să vedem ce-ţi poate dragostea: du-te şi orice s-ar întâmpla, până nu vezi semnul, nu te mişca. (Gheorghe face o mişcare.) Fără vorbă multă, pleacă. (îl împinge spre fund.)
GHEORGHE
Anco!
ANCA
Du-te.
GHEORGHE
Mă iubeşti?
ANCA (foarte impacientată)
Da, da’ du-te. (îl împinge afară.) Să nu te întâlneşti cu el… ia seama. (închide.)