IANKE, ILIE, TAKE
TAKE: Ce-i mă?
IANKE: Nu se poate, Take! Nu se poate, ferească Dumnezeu!
TAKE: Nici vorbă că nu se poate! Păi n-am spus adineauri?
IANKE: Da, dar acu chiar nu se poate – nu se mai poate deloc! Dobitocul asta de Ițic a spus așa un adevăr, că nici nu m-așteptam de la el!
TAKE: Dar ce-a spus?
IANKE: Cum ce-a spus?… Eu am așa o enervare că am uitat…
TAKE: Ce-ai spus, Ilie?
IANKE: Ce să spuie? că fata e evreică și Ionel creștin!
TAKE: Aa! așa e, domnule! Nu se poate!
IANKE: Nu se mai poate deloc! Ții! Ce păcat că nu se poate!
ILIE: Ei și acu, ce faci?
IANKE: Am să-ți zic mersi, și-am să te rog să te duci acasă și să iei pe Ruhala și pe Ștrul și să veniți aici… (până acum gura lui Ilie a crescut în zâmbet) …ca să vă trimit la toți dracii, fiindcă vouă tot nu v-o dau! Ai înțeles? Hai, pleacă de aici!
ILIE: Frumos vorbești!
IANKE: Chiar foarte frumos, acum sunt nervat teribil și te rog să te dezinfectezi de aici!
ILIE: Să știi una! Dacă te scapi cu așa vorbe de mahala, apoi nu-l mai las eu pe Ștrul s-o ia pe fata ta!
IANKE: Să te ferească Dumnezeu de una că asta, că mă găsești spânzurat de gardul lui Leibovici!
(Ilie întoarce spatele furios și pleacă.)