IANKE, TAKE, CADÂR și BABA SAFTA
BABA SAFTA: Buna seara. Dom’ Take, la dumneata am venit!
IANKE: Nu ți-am spus eu?
TAKE: Ei și ce vrei de la mine?
BABA SAFTA: Apoi, avem ceva de vorbit.
TAKE: Spune.
BABA SAFTA: Că au pot spune așa… îi lucru cam anevoie și nu-i bine de spus față de toată lumea.
IANKE: Mă rog, dacă-i nevoie eu pot să surzesc urgent. Numai să nu mă trimiteți în casa, că-i cald și nici la tren, că nu mă duc!
TAKE: Lasă, stăm noi de vorba aici, deoparte, și n-ascultă nimeni!
BABA SAFTA: Mă rog, cum vrei dumneata.
TAKE: Hai, spune.
BABA SAFTA: Of, lasă-mă să stau pe prispa asta și să-mi trag sufletul…
IANKE: Ce? ai înnebunit, babo? Vrei să-ți tragi sufletul pe prispă la mine?
BABA SAFTA: Apoi dumneata și când ai să mori ai să râzi…
IANKE: Unde să dea Dumnezeu! Te pomenești că se supară și se duce la alta…
BABA SAFTA: Dar se mai întoarce, n-avea dumneata grijă, jupâne…
IANKE: Uite, dacă te-învârtești pe lângă dânsa, cum îi știi obiceiurile!
TAKE: Ei acum termină și tu, că femeia a venit cu treabă aici. Las-o să-mi spuie ce are de spus.
IANKE: Mă rog, ce? O opresc eu?
TAKE: Spune, babă.
BABA SAFTA: Să spun. Dar nu știu cum ciorilor să încep, mi-i că te-i supăra…
IANKE: Nenorocirea! N-am spus eu?
TAKE: Ei, taci odată din gură!
BABA SAFTA (încet): Dar să știi maică, un lucru. Dacă ți-o fi o supărare nu-s eu de vină. Eu vreau să-ți fac un bine, maică… asta-i. Nu care cumva să crezi că mă dau și eu de partea lor.
TAKE: Dar ce-i?
BABA SAFTA: Ia, păcătoasa asta de lume… vorbește și nu se mai satură…
IANKE: E, acum ce se leagă de mine?
TAKE: Ia taci, mă, din gură. Dar de ce e vorba, babă Safta?
BABA SAFTA: Ia, de flăcăul dumitale și (mai încet) de fata jupânului. E adevărat?
TAKE: Ce să fie adevărat?
BABA SAFTA: Că or să se ia?
TAKE: Și cine ți-a spus asta?
BABA SAFTA: Ei, Doamne! S-a auzit! Nu știi dumneata? Vorbele bune nu se aud, dar cele rele bată-le pustia, nici n-au apucat să scape de pe gura omului și au și făcut aripi… și creștinii nostri îs tare supărați, maică, așa să știi dumneata. E mare păcat, dom’ Take, să nu le dai voie cumva, că se mânie Cel de sus!…
IANKE: Ce vorbești? Parcă Dumnezeu n-are altă treabă decât să vorbească cu așa una că ea…
TAKE: Ei acum, bre Ianke, chiar te rog să sfârșești, că nu mai e de glumă. Uite că a început să se amestece mahalaua în casa mea și începe lucrul dracului.
IANKE: Bine că ai băgat și tu de seamă…
TAKE: Și mă rog, ce poftește lumea de la mine, babă?
BABA SAFTA: Ei parcă dumneata nu știi. Am auzit că vrei să-i dai voie flăcăului?
TAKE: Ei și?
BABA SAFTA: Apoi nu-i bine! Că oamenii pun la cale tot felul de lucruri… că s-au vorbit să nu mai cumpere nimic de la dumneata… dacă se întâmplă una că asta!
IANKE: Ei foarte bine! O să cumpere de la mine! Pierd eu ceva?
BABA SAFTA: Dumneata nu, dar pierde el, maică… și-i păcat. Și pe urmă, mă întorc și altfel. Dar ce? Dumnealui nu-i suflet de creștin? Cum are să facă una că asta. Să-și nenorocească frumusețe de băiat!
IANKE: Dar ce, băiatul lui nu-i de nasul fetei mele? E așa un nobil mare, că i se strică sângele?
TAKE: Și-acum ce te legi de băiat?
IANKE: Dar ea ce se leagă de fată?
TAKE: Dar acu nu-i vorba de fata ta. Acu e vorba de mine. Lasă-mă în pace cu fata ta cu tot!
IANKE: Așa? Ei, foarte bine! De ce n-ai spus-o de la început. Asta voiam și eu.
TAKE: Bine că recunoști că asta voiai. Atunci ce mai încurci lumea de pomană.
IANKE: Iote la el. Cică eu încurc, mă rog, vrei să te descurc. Iote că te-am descurcat și gata! Du-te, mătușă, și spune la toată lumea că nu dau fata, și gata!
TAKE: N-o dai? N-o da! Ce, ți-am cerut-o eu?
IANKE: Dar ce, mă rog, ți-am vârât-o eu pe gât? L-am tras eu pe plodul tău de mânecă? Dar lasă-mă în pace cu ei. Nici nu mai vreau să aud de ei. Am terminat.
TAKE: Așa! Apoi dacă-i așa, am terminat și eu. Scurt.
IANKE: Foarte bine!
BABA SAFTA: Ei bun! Va să zică nu-i dai voie?
TAKE: Dar cine a spus că-i dau voie?
IANKE: Va să zică, spui serios că nu-i dai voie?…
TAKE: Spun ce-mi place! Ascultă, babă! Să mă lase lumea aceea în pace, auzi? Că vezi dumneata, am început să cam miros cine-i lumea aceea care vorbește. Nu-l dau după nici o fată dia mahalaua asta, așa că toate supărările îs degeaba. N-am nevoie de pețitoare…
BABA SAFTA: Dar cine a spus, maică…
TAKE: Te rog să mă lași în pace că-ți cunosc și măselele din gură…
IANKE: Ești un dobitoc, va să zică nu cunoști nimic!
TAKE: Ba cunosc al dracului, că de m-or scoate din sărite, încep să-mi aduc aminte de unele de pe când eram tânăr și tot dădeam prin cotloanele de sub dealul mare de băiatul lui Frachtmann Chiristigiul…
BABA SAFTA: Eh!… Maică… dom’ Take, dar erau prostii de tinerețe, bată-le pustia… Dar ce, m-am cununat cu el?
IANKE: Da, dar tot ai izbutit să faci un copil cu el.
BABA SAFTA (jignită): Apoi îmi pare rău, jupâne, că vorbești așa! Eu îmi trudesc sufletul că să fac cum-e bine și dumneavoastră vă bateți joc! Să mă bata Dumnezeu dacă mă mai amestec!
IANKE: Așa să te audă Dumnezeu!
BABA SAFTA: La urma urmei, nu-s copiii mei…
IANKE: Uite că a bagat de seamă!
BABA SAFTA: …dar nici ai dumneavoastră nu-s…
IANKE: Ce?
BABA SAFTA: Apoi chiar așa! Dacă-i lasați să se nenorocească, are să aibă dreptate lumea să spuie că nu v-ați purtat cum se poartă omul cu copilul lui! Bună seara! (Pleacă.)
IANKE: Ce? Ce? Și asta începe?