IANKE, TAKE
TAKE: Ce facem acum, măi frate? Nu da din umeri. Gândește-te bine și spune… Aici ni s-a înfundat. Amândoi copiii nu știu de glumă. Sunt porniți să facă nebunii mari. Tinerețea nu se mai gândește la nimic – ea știe de ofurile ei. Nu-i pasă nici de oameni, nici de întâmplări, nici de Dumnezeu… știu că nu se poate, dar să amânăm, să căutăm… să vedem… Atât avem și noi pe lumea asta… și-ar fi păcat – mare pacat, mă frate… poate mai mare păcat decât să… (și lasă vorba neterminată.)