IANKE, IONEL, ANA
ANA (se oprește, zâmbind la Ionel, apoi la Ianke): Papa!
IANKE (înlemnit): Ce vorbești? Așa o surpriză… așa o surpriză… Ei, asta zău că se poate să-i zici o surpriză… (e așa de emoționat, că nu poate să mai vorbească. )
ANA: Ei! Papa… și nu mă săruți?
IANKE: Să te sărut? Cum să te sărut! Mi-i și rușine să te sărut, așa prost îmbrăcat cum sunt… așa o cucoană ca tine… mă duc să mă îmbrac… că să am curaj…
ANA: Ei haide, lasă! Acu te iert! Te îmbraci după aceea… Hai, sărută-mă…
IANKE: Unde-i maică-ta să te vadă…
ANA (înduioșată): Papa!
IANKE (lui Ionel): Mă rog,sunt eu așa un dobitoc, sau e frumoasa de-a binelea?
IONEL: Îi frumoasă de-a binelea, nene Ianke.
ANA: Vai, Ionel! Înțeleg să-mi facă tata complimente, că nu m-a văzut de doi ani, dar tu…
IANKE: Ce vorbești? Ce complimente! Astea nu-s complimente… ești așa de frumoasa… ești mai frumoasă decât era maică-ta când eram eu logodit cu ea…
ANA (înduioșată): Papa!
IANKE: Frumoasă! Și ea era așa de frumoasă. Nu era alta mai frumoasă că ea… și-așa un copil am eu?.. O fată așa frumoasă… Spune! Tu ești a mea? A mea? Chiar a mea? Un ovrei bătrân și urât ca mine are o fată așa de frumoasă? Un biet negustor, care vinde măsline într-o mahala, a făcut așa o frumusețe… așa o comoară?
ANA (înduioșată la culme): Papa!
IANKE: Așa o comoară? Apoi atunci ce milionar? Gata! Capra s-a făcut aeroplan. Aeroplan s-a făcut! (și plânge și râde și-i săruta mâinile, stând istovit pe scaun.)
ANA (mângâindu-l): Ce-i asta? (Lui Ionel.) Ce înseamnă asta?
IONEL: Vorbisem noi ceva, înainte…
IANKE: Ei, așa o bucurie face s-o împart și la alții… Hai, hai, să te vadă și păcătosul cela de Take, și Cadâr…
IONEL: Tata vine imediat.
ANA: Și ce mai face moș Cadâr?
IANKE: Ce să facă, doarme! Ce grijă are el?
ANA: Tot nu s-a însurat?
IANKE: Așa un păcătos să se însoare? Dar să nu-i zici de asta nimic – că asta-i mare durere la inima lui.
(Ana s-a oprit în fața prăvăliei lui Cadâr și bate în geam.)