CADÂR, apoi TAKE
CADÂR (bate ușor în geam): Take bre, unde estem? Cadâr vrei vorbim ceva la tine.
TAKE: Ce?
CADÂR: Intram în casa…
TAKE: Mai bine aici… că băiatul cel mic n-a adormit. Ce-i?
CADÂR: Take bre! Ala copii… trebuie fugim… cu tren acum fugim!…
TAKE: Așa m-am gândit și eu. Zicem că n-am vrut să-i căsătorim și au fugit!
CADÂR: La tine inima îndoita estem. Cadâr știm tu frate la Ianke fost… dar inima la tine tot îndoit estem. Tu credeam ala casa de la creștin cu ovrei nu bun estem. Frica avem. Mult frica avem.
TAKE: Ei, ce să-ți spun, mă Cadâr… ai dreptate. Așa cu capul mă gândesc că n-ar avea rost teama… dar mi-e teamă, ce vrei?
CADÂR: N-ai frică… Ana nu ovrei estem.
TAKE: Ei nu mai spune? Și de unde știi?
CADÂR: Ana, fata de la Cadâr estem.
TAKE: Săracul Ianke! Și el stie?
CADÂR: El bănuiește numa. Ala inima la el îndoit estem! El nu vrei dai Ana! El ovrei ala gura de la el spune… ala inima nu vrei! Ajutam copii fugim… Astazi fugim… prumuta la mine douazeci mii lei dai la Ana…
TAKE: Na, că iese Ianke din casa… Hai încoace să vorbim. Poate că o fi adormit băiatul cel mic.
(Ies amândoi.)