TAKE, IANKE și CADÂR
TAKE și IANKE: Ce e?
CADÂR: Întâlnit copii amândoi!
TAKE și IANKE: Unde? Cum?
CADÂR: Afară la trăsură, încolo plecat! Ei asta scrisori dat, la tine Ianke… la tine Take.
TAKE și IANKE (citesc scrisorile și joacă teatru): Pii! Aaa!
IANKE: Ce nenorocire!
TAKE: Grozăvie!
IANKE: Au fugit copiii!
TAKE: Da, au fugit!
IANKE: Ei, ce facem?
TAKE: Ce să mai facem!
IANKE: Dacă ne-am duce după ei la gară?
TAKE: Da, haidem!
IANKE: Haidem!
TAKE: Stai! Trece trenul!
IANKE: Trece trenu?
TAKE: Uite! Uite colo!
IANKE: Ei trebuie să fie! Fă semn cu batista dobitocule… Fă semn cu batista dobitocule! (Dar n-are batista și face semn cu mâna.) De ce n-ai răspuns?
TAKE: Poate că nu ne-au văzut.
IANKE: Așa de repede?
TAKE: Așa se uită…
IANKE: Nu se poate!..,
TAKE: Așa am uitat și noi!
IANKE: S-au dus!
TAKE: S-au dus!
(Și acum plâng amândoi în voie.)
CADÂR: Lăsam, bre! Nu mai plângem bre! Copiii torcem fericit… și voi fericiți și ei fericiți și eu fericit…
TAKE și IANKE (amândoi deodată): Și tu?
IANKE și TAKE (odată amândoi): Și el!
TAKE: Spune!
IANKE: Nu, spune tu, mă Take!
TAKE: Mă frate, acum că au plecat copiii, să dăm cărțile pe fașă cu turcu.
IANKE: Asta voiam și eu!
TAKE: Copilul îl iubești, nu numai pentru că l-ai făcut. Îi iubești și când l-ai crescut și l-ai îngrijit. așa că asta nu schimbă mare lucru!
IANKE: Foarte adevărat! Și noi ne-am făcut datoria!
TAKE: Dar turcu nu și-a făcut-o!
IANKE: Și nu și-a făcut nici datoria de prieten!
TAKE: Va să zică știi?
IANKE: Asta voiam să-ți spun! Dar eu credeam că tu nu știi!
TAKE: Cum să nu știu?
IANKE: Și de ce nu mi-ai spus și mie?
TAKE: Era greu să-ți spun, ce vrei? Câtă vreme era copilul aici.
IANKE: Și ce-ai zis când ai aflat?
TAKE: Ce era să mai zic? Dar un lucru tot am zis: Asta n-a fost prietenie, măi frate!
IANKE: Foarte adevărat! Eu unul, fiindcă copiii au plecat, eu pe Cadâr nu-l mai cunosc.
TAKE: Mă frate Ianke, crede-mă că asta fac și eu.
IANKE: Te cred, și merita. A fost o ticăloșie.
TAKE: Da, și eu n-o iert!
IANKE: Da cum am s-o iert eu?
TAKE: Așa încât Cadâr de-acum încolo te-am șters din inima mea.
IANKE: Și nici bună ziua nu-ți mai dau.
TAKE și IANKE: Rămâi sănătos! (Pleacă amândoi.)
CADÂR: Allah mare estem și Mahomed profet de la el estem., mă tot turca plateștem!
(Cortina cade)