IORDACHE, apoi PAMPON
IORDACHE
(şade pe un scaun şi dă un brici la piatră, fredonând)
„Şi mă cere, mamă, cere. – Cine dracul te mai cere? -Şi mă cere d-un bărbier…”
PAMPON
(intrând prin fund)
Aici este frizăria lui d. Nae Girimea?…
IORDACHE
(sculându-se politicos)
Da, poftiţi… Barba? Părul?
PAMPON
Nimic…
IORDACHE
Atunci, poate, vă spălaţi la cap?
PAMPON
Eu nu mă spăl niciodată la cap, pentru că sufăr de…
IORDACHE
De măsea? Ştii cum ţi-o scoţ? Odată… pac!
PAMPON
Ei, nu de măsea… sufăr de bătăi…
IORDACHE
De bătăi?… Ştii cum le…
PAMPON
Ei! Lasă-mă-n pace, omule; nu mă spăl la cap pentru că sufăr de bătăi de inimă. Înţelege odată că n-am venit pentru alişveriş.
IORDACHE
Atunci, pentru ce?
PAMPON
Am o trebuinţă cu d. Nae Girimea… Nu cumva eşti d-ta?
IORDACHE
Nu, eu sunt calfă…
PAMPON
D. Nae nu este aici?
IORDACHE
Nu domnule; îl aştept: trebuie să vie foarte curând…
PAMPON
Atunci îl aştept şi eu… Se poate?
IORDACHE
De ce nu? Poftiţi… (Îi dă un scaun.)
PAMPON
(după o mică pauză)
Mă rog, la d-voastră se fac şi abonamente?
IORDACHE
Da: 12 rasuri 3 franci, ceva a la „vivat concurenţa!” Să poftească oricare daca le dă mâna; glumeşti d-ta? Vine un ras, ori un tuns 25 de santimuri, cu pudră, unt de migdale, livantă… Pentru frezat, spălat, bătături, se plăteşte supliment.
PAMPON
Şi biletele de abonament le aveţi cu o pecetie, ca ăsta? (arată biletul pe care-l scoate din portofel.)
IORDACHE
Nu… ăsta este din ale vechi; gândesc că numai ăsta a mai rămas. (îl examinează.) Pesemne că d-ta ai luat biletul ăsta demult şi ai plecat din Bucureşti. Trebuie să vi-l schimbăm; pe astea le-am tras din circulaţie.
PAMPON
(punând biletul la loc)
Nu; e altceva cu biletul ăsta…
IORDACHE
Până acu vreo trei luni le aveam aşa, pentru iconomie adică: punea d. Nae pecetea pe o bucată de hârtie ori de mucava, şi pe urmă la fiecare răsătură trăgeam cu cerneală o dungă, până se făcea douăsprece. Acu, pentru că ni s-a întâmplat o istorie cu un spiţer, a hotărât d. Nae să dea la tipografie să i le facă cu numere: l-am ras? Ţac! I tai numărul.
PAMPON
Cu un spiţer? Ce istorie?
IORDACHE
Al dracului spiţerul! Închipuieşte-ţi d-ta! Lua un bilet. Îl rădeai, trăgeai o dungă. Să zicem că asta era marţi; bun! Joi, iar o dungă; sâmbătă, alta: trei dungi. Marţea ailaltă, te uitai la bilet: numai o dungă. Peste asta mai trăgeam una; una şi cu una două. Joi mai trăgeam una, care va să zică trei; bun! Marţea ailaltă… biletul alb.
PAMPON
Alb?
IORDACHE
De tot…
PAMPON
Cum asta?
IORDACHE
Aşteaptă să vezi, că e frumoasă… A mers aşa preţ de vreo zece luni de zile, până să băgăm noi de seamă… Muşterii mulţi… l-ai ras, i-ai tras dunga, te culci pe urechea aia, şi nu-i mai ţii altă socoteală. Într-o sâmbătă seară, vine spiţerul, şi nu ştiu cum din vorbă, – era lume multă în prăvălie, – lui d. Nae i se pare că spiţerul cere un bilet, şi-mi zice: „Iordache, un bilet nou lui d. Frichinescu…”, aşa-l cheamă. Dar el… zice: „Eu bilet nou? N-am cerut; al meu e nenceput – …” şi scoate biletul alb ca laptele… Măi, ce dracul! Ne uităm noi lung, eu şi d. Nae, la bilet… pe urmă ne uităm la spiţerul, pe urmă unul la altul, şi d. Nae zice: „Bine!” şi-i trage o dungă. Pleacă spiţerul… Zice d. Nae: „Iordache, biletul spiţerului e cu scamatorie; ia să-l ţinem noi de scurt: ori că ne-a luat bilete, ori că ne-a furat pecetia, ori că şi-a făcut el alta pe model, că prea se-ntinde abonamentul lui ca caşcavalul prăjit…”
PAMPON
Ei, în sfârşitul sfârşitului ce era?
IORDACHE
Stăi să vezi. Al dracului spiţerul! Asta era într-o sâmbătă. Marţi dimineaţa, altă dungă; – dar acum la însemnam şi cu tibişir pe pervazul uşii; – două; joi alta, trei,… sâmbătă alta…
PAMPON
(cam impacientat)
Patru…
IORDACHE
Joi…
PAMPON
Ei! Spune odată, că n-am vreme de stat.
IORDACHE
Parcă ziceai că aştepţi pe d. Nae.
PAMPON
Bine, îl aştept, dar spune odată.
IORDACHE
Daca nu mă laşi… Joi, un ras şi un tuns, două dungi: cinci şi cu două şapte; pe bilet şapte, pe uşe şapte. În sfârşit, sâmbătă îl raz iar; dau să scriu dunga: pe bilet erau patru şi cu una acu cinci; pe uşe şapte şi cu una opt. Spiţerul nu ştia că mijloceşte contabilitate dublă. Marţi, pe uşe opt şi cu una nouă; pe bilet trei şi cu una patru; şi pe urmă joi, pândeşte când nu e d. Nae în prăvălie, şi intră; după ce-l raz, zice: „Scrie una, că am luat bilet nou de la d. Nae”… Pe uşe nouă şi cu una zece…
PAMPON
Ei? Prin urmare…
IORDACHE
Ei! Prin urmare, ştergea dungile cu doftorii, cu metaluri de-ale or de la spiţărie.
PAMPON
Şi cum a rămas?
IORDACHE
N-a vrut d. Nae să facă scandal, măcar că era de un procuror ceva. D. Nae, ştii, mai galant, i-a luat biletul şi vreo cinci franci câţi i-avea în buzunar, i-a făcut un moral bun, din porc şi din măgar nu l-a mai scos, i-a tras vreo două palme şi l-a dat pe uşe afară…
PAMPON
(care a ascultat cu atenţie, ca lovit de o inspiraţie)
A! Ce idee mi-a venit! Parfumurile, odicoloanele, pomădurile, liubemurile Didinii!… Spiţerul!… Da!… Zici că biletele astea le-aţi tras din circulaţie de mai bine de trei luni?
IORDACHE
Da.
PAMPON
Zici că d. Nae a luat înapoi biletul cu scamatoria de la spiţerul?…
IORDACHE
Da.
PAMPON
Ei? Spiţerul în vreme de zece luni cât v-a tras pe sfoară, numai cu un bilet a lucrat?…
IORDACHE
Ştiu şi eu?
PAMPON
Era peste putinţă. Atunci aţi fi băgat de seamă mai degrabă… Ia adu-ţi aminte bine.
IORDACHE
De unde să-mi aduc aminte!… E de mult…
PAMPON
A! Ce idee! Să vedem! Mă duc… mă întorc numaidecât… Spune-i lui d. Nae că am să-i vorbesc… Viu cât mai degrabă. (iese în fund. La ieşire se loveşte cu Miţa, care intră foarte agitată.) A! Pardon, madam!…