ACEIAŞI – IORDACHE
IORDACHE
(venind repede din fund)
Coană Miţo, eşti aici? Vine.
MIŢA
Nae…
PAMPON
D. Nae.
IORDACHE
(dând pe Pampon la o parte şi luând pe Miţa în partea cealaltă)
Pardon. (Miţii.) Vine Crăcănel al d-tale. Viu într-un suflet de la birt din colţ… Crăcănel a intrat în birt, a întrebat de prăvălia lui d. Nae Girimea, şi băiatul l-a îndreptat aici. Ascunde-te iute… vine, trebuie să fie la uşe.
MIŢA
Crăcănel! Ce caută?
IORDACHE
Treci degrabă în odăiţă. (Miţa pleacă spre dreapta pe după paravan.)
PAMPON
Te duci?
MIŢA
Da… (lui Iordache.) Când o pleca, dă-mi de veste… fă-i vânt degrabă…
PAMPON
Bine, da’ chestia noastră cum rămâne? (o urmăreşte până la uşe.)
MIŢA
Mai vorbim noi. (iese repede în dreapta închizând uşa după ea.)
PAMPON
(aparte)
Ciudat lucru! Să fie vreo moftangioaică?… (lui Iordache.) Mă rog, cine e persoana asta?
IORDACHE
E o damă…
PAMPON
Bine, damă… O văz eu că e damă, dar cine e? (Crăcănel intră.)
IORDACHE
(încet lui Pampon)
Lasă că-ţi spui eu…