PAMPON, CRĂCĂNEL, CATINDATUL în costumurile de la bal, fără măşti. Catindatul e plin de pete negre pe tot obrazul; intrare fioroasă.
PAMPON
A tins lampa!
CRĂCĂNEL
Cine are un chibrit?
CATINDATUL
(se descheie la costum şi scoate dedesubt din jiletcă un chibrit de ceară; îl aprinde şi îl ţine în mână)
Aici este la bărbierul unde mi-a scos măseaua nevinovată!… De-aia, adineaori, în bal, zicea să-mi mai scoaţă una…
PAMPON
(care, la lumina chibritului, a dat ocol cu ochii în scenă)
Nu mai încape vorbă, este aici. Aicea este Bibicul! (crud.) Am să-l sfâşiu!
CRĂCĂNEL
(scrâşnind din dinţi şi zguduind din cap)
Cu dinţii! Cu dinţii am să-l rup! După ce e caz de traducere dublă, ne mai duce din încurcătură în încurcătură; îşi bate joc de noi… Cu dinţii!
PAMPON
(arătând pe Catindatul, care schimbă chibriturile, – când se stinge unul aprinde altul)
Toată încurcătura devine de la dumnealui…
CATINDATUL
De la mine?
CRĂCĂNEL
Da, de la dumneata…
CATINDATUL
Cum de la mine?
CRĂCĂNEL
Se înţelege…
PAMPON
Pentru ce ţi-ai schimba costumul? Pentru ce ai luat costumul turcului!
CATINDATUL
(lui Crăcănel)
Nu mi-ai spus d-ta că e nenea Iancu în bal!… (schimbă chibritul.)
PAMPON
Ei! Ş-apoi?
CATINDATUL
Cum, ş-apoi? Dacă mă prindea nenea Iancu în bal, mă lua la Ploeşti, îmi omora cariera de la percepţie.
CRĂCĂNEL
Şi cel puţin dacă am fi siguri, sigurisimi că-i aici!… (către Catindatul) pentru că d-ta ca un zevzec ce eşti…
CATINDATUL
Pentru ce mă faci zevzec, d-le?
CRĂCĂNEL
Pentru că daca nu tachinai, nu se-ntâmpla ce s-a-ntâmplat…
CATINDATUL
Ce să-ţi fac? Nu ţi-am spus că nu mă pot stăpâni? Când mă magnetizez, eu tachinez straşnic… Şi nenea Iancu tachinează când are magnet, toţi ai noştri tachinează… da’ nu ca mine.
CRĂCĂNEL
Vezi! Vezi că eşti zevzec, când îşi spui eu că eşti zevzec…
CATINDATUL
Pentru ce mă faci zevzec, d-le?
PAMPON
Are dreptate… pentru că d-ta ţi-ai schimbat costumul cu o mască, care nu ştii măcar ce fel de persoană e.
CATINDATUL
Daca nu şi-a scos masca? Nu ţi-am spus că vorbea de măsele?… Era bărbier.
PAMPON
Eu vă spui că sunt aici. Nu ne-am ţinut noi după birja lor? Birja lor nu s-a oprit aici? Nu s-a-ntors înapoi? N-am oprit noi birjarul care-i adusese? Nu s-a-ntors el cu noi şi ne-a arătat că aici i-a lăsat, pe doi bărbaţi şi o damă?
CRĂCĂNEL
Da!
PAMPON
Aici sunt, aici, ascunşi. Trebuie să fie aici o lumânare, o lampă… Cine a fost aici, pentru ce a fugit când am venit noi?… Că a fost cineva aici.
CATINDATUL
(aprinzând alt chibrit şi mergând la masa unde sunt două lămpi)
Aha! Iacătă o lampă…
CRĂCĂNEL
Aprinde-o!
CATINDATUL
(pune mâna pe sticlă, o scoate şi o aruncă jos)
Pfu! Frige!
CRĂCĂNEL
Ai spart ţilindrul!…
CATINDATUL
M-a fript!
PAMPON
(repede)
Vezi! Vezi! E stinsă acuma de curând: a stins-o adineaori când eram noi la uşe…
CATINDATUL
(aprinde alt chibrit şi apucă cu mâna învelită în pulpana hainei ţilindrul de la o altă lampă, pe care o aprinde. Lumină în scenă. – Vede o mască pe masă.)
Iacătă o mască!
CRĂCĂNEL
(la altă masă)
Aici încă una!
PAMPON
(găsind a treia mască)
Încă una! Trei! Sunt aici! (examinând masca.) Este scoasă acum de pe obraz… e caldă… e asudată! (o miroase tare.) Asta e masca Didinii! I cunosc mirosul… Să-i căutăm; aici sunt… (miroase încă o dată tare masca.) A! A! Data asta, Bibicule, nu mai scapi!
CRĂCĂNEL
Trebuie să punem mâna pe el!
CATINDATUL
Trebuie să-mi dea costumul meu!
PAMPON
(fioros)
Am să-l sfâşiiu.
CRĂCĂNEL
(scrâşnind dinţii)
Cu dinţii am să-l rup!… Cu dinţii!…
CATINDATUL
(punând mâna la falcă)
Eu nu pot să-l rup cu dinţii, dar trebuie să-mi dea costumul meu! (Toţi caută în toate părţile, pe sub mobile, pe care le răstoarnă, pe după paravan.)
PAMPON
(văzând uşa din dreapta)
O uşe! P-aici! (dă cu piciorul tare în uşe, uşa se deschide, el se repede afară în odăiţă, urmat de Crăcănel şi Catindatul; se aude răsturnare de mobile în dreapta.)