IORDACHE, NAE, apoi MIŢA
IORDACHE
Ăsta este niţel cam ţicnit… De ce muşterii am parte eu astăzi?… Frumos carnaval! S-o scoţ pe Miţa. (Nae intră.) D. Nae, în sfârşit! Credeam că nu mai vii.
NAE
De ce?
IORDACHE
Te-a căutat doi inşi…
NAE
Cine?
IORDACHE
Unul nu ştiu cum îl cheamă, ălălalt era Crăcănel…
NAE
Crăcănel?…
IORDACHE
Da; şi coana Miţa… e aici.
NAE
(strâmbându-se)
Miţa aici? Nu i-ai spus că nu sunt acasă şi că viu târziu?
IORDACHE
I-am spus, da’ a zis că te aştepată până mâine, până poimâine… Am profitat de ocazie şi m-am dus la birt în colţ să mănânc ceva. N-apucasem să gust de două ori, şi hop! Crăcănel vine-n birt şi-ntreabă pe băiat unde e frizăria model a lui d. Nae. Am alergat degrabă să dau de veste coanii Miţii… Era aici şi negustorul ălălalt; zice că are un bilet de abonament să-l schimbe, ori să te-ntrebe ceva… în sfârşit nu ştiu bine…
NAE
Care va să zică Miţa e aici?
MIŢA
(care a crăpat uşa mai dinainte şi a auzit ultimele vorbe ale lui Iordache, coborând)
Aici, Bibicule; ce, îţi pare rău?
NAE
(făcându-se vesel)
Să-mi pară rău? Cum să-mi pară rău?… Se poate?
MIŢA
(trecând pe lângă Nae, încet)
Trimete de-aici pe Iordache. Am să-ţi spun ceva între patru ochi…
NAE
(făcându-se că n-aude)
Auz?
MIŢA
Iordacyhe, daca nu mai ai treabă, fii bun şi ne lasă; am să-i spui ceva lui d. Nae în secret…
IORDACHE
Mă duc… să-mi isprăvesc porţia de varză. (iese în fund.)