ACEIAŞI – PAMPON şi CRĂCĂNEL scoţându-şi măştile
PAMPON
(lui Crăcănel)
Costumul polinez! E Didina cu Bibicul!
CRĂCĂNEL
Cu Bibicul…
PAMPON
Pe el! (Iordache vrea să plece; Pampon îl apucă de o parte, Crăcănel de alta, şi-l readuc târâş în scenă.)
CRĂCĂNEL
Unde te duci, Bibicule?
PAMPON
Stai să te judec eu, Bibicule…
IORDACHE
(zbărându-se între amândoi)
Nu mă cheamă Bibicul, mă cheamă Iordache!…
MIŢA
(aparte)
Pampon! (trece repede lângă Pampon şi-l trage cu putere deoparte; încet.) Eşti aici? (îşi arată figura la o parte şi iar se maschează.)
PAMPON
Persoana în chestie? Miţa?
IORDACHE
(luptând să scape de Crăcănel, îşi scoate masca)
Lasă-mă, domnule!
CRĂCĂNEL
(ţinându-l din răsputeri)
Stai aci! (se luptă amândoi.)
MIŢA
(lui Pampon repede şi şoptit)
Nu e Bibicul, este Iordache; Bibicul, traducătorul, este îmbrăcat turc.
PAMPON
(sărind)
Turc! Turcul care ne-a tachinat adineaori?
IORDACHE
Înţelege odată, domnule, că nu sunt Bibicul! Ce, eşti turbat? Vrei scandal?
CRĂCĂNEL
(crud)
Da! Vreau scandal…
PAMPON
(după ce a vorbit cu Miţa încet, trecând repede lângă Crăcănel, pe care îl apucă şi-l trage de mână în faţă; Crăcănel din smucitură scapă pe Iordache, care iese repede din bal dând cu tifla înapoi)
Lasă-l! Nu-i ăsta! Am greşit. Bibicul e turcul, turcul care ne-a tachinat adineaori.
CRĂCĂNEL
Turcul? ‘Aide după el… Dar dama asta cine e?
PAMPON
O damă…
CRĂCĂNEL
O damă? Bine… ‘Ai după turc. (pleacă întâi punându-şi masca.)
MIŢA
(încet lui Pampon)
Nu cumva să-i spui lui Crăcănel…
PAMPON
(asemenea)
N-ai grije. ‘Ai după turc! (îşi pune masca.)
CRĂCĂNEL
‘Aide după turc! (ies toţi trei în bal.)