MIŢA, apoi PAMPON
MIŢA
Să-l aştept, da, să-l aştept… Trebuie să vie… Să mă traducă pe mine Nae… şi să nu-mi răzbun? Peste poate!
PAMPON
(care a intrat)
Mă rog, d. Nae n-a venit încă? (salută.)
MIŢA
(aparte)
Un muştiriu… (tare.) Nu, domnule, şi eu îl aştept… Daca poftiţi şi dv. să-l aşteptaţi.. vine ori dânsul ori băiatul…
PAMPON
Mersi, madam. (şade, aparte.) Curăţică. (tare, după o pauză.) D-voastră sunteţi rudă, ori consoarta dumnealui…
MIŢA
(tristă)
Nici rudă, nici consoartă, d-le… i sunt… adică i-am fost… amică… Am venit pentru o mică afacere.
PAMPON
Ca şi mine…
MIŢA
La d-ta… nu poate fi ca la mine… La mine e chestiune de traducere.
PAMPON
În amor?
MIŢA
(asemenea)
Da, în amor…
PAMPON
Ca şi la mine…
MIŢA
Ca şi la d-ta?… Cum?
PAMPON
Mi se pare, adică nu mi se pare… sunt aproape sigur că sunt tradus.
MIŢA
Ca şi mine…
PAMPON
Şi numai d. Nae poate să mă puie pe urma aceluia care a devenit în chestiune. A! Dar n-are să-mi scape… Sunt hotărât! Am să-i dau o curăţenie spiţerului să mă pomenească!
MIŢA
E spiţer?
PAMPON
Da, desigur spiţer. Aflasem adineori cum îl cheamă de la băiatul de aici.
MIŢA
De la Iordache…
PAMPON
Da; îmi spusese cum îl cheamă, dar i-am uitat numele cu gândul la dovezi, – pentru că am dovezi, – nişte hârtii pe care le-am găsit în odaie la Didina.
MIŢA
Didina…
PAMPON
Da, amanta mea, cell mai sacru amor, pentru care mi-am sacrificat cariera de militar, fiin’că până să nu o cunosc am fost tist de vardişti la Ploeşti… Şi sunt turbat de gelozie! Toată noaptea n-am dormit…
MIŢA
Ah! Mie-mi spui ce-i gelozia?… Numai o noapte n-ai dormit? Nu ştii nimic! Câte nopţi!…
PAMPON
Nu, az-noapte nu a devenit din gelozie, pentru că nu începuse încă chestia… Am jucat la Podul Gârlii conţina cu nişte papugii până la şase az-dimineaţă… I-am ras…
MIŢA
Să nu te bucuri… Şi eu câştig la conţină, dar ce folos! Noroc la cărţi, nenoroc la amor…
PAMPON
Aş! La mine nu e noroc, e ştiinţă: îi iau la sigur… poate că să am o goană nebună, să pierz. Eu joc conţina oarbă cu fantele, şi am eu merchezul meu. Bunioară, cărţile le ţiu în stânga şi joc cu dreapta; am bătut cu fantele, pui cărţile bătutejos, şi fantele la loc în mâna stângă, pentru altă ocazie… Az-noapte i-am stins…
MIŢA
(plictisită)
Nu mai vine Nae…
PAMPON
Astfel dar az-dimineaţă, coniţa mea, pe la şase ceasuri, mă întorc acasă, la Didina; bat la uşe, se scoală somnoroasă şi-mi deschide. Era încă întunerec; aprinz lumânarea… Dar, când viu prea târziu, e totdeauna supărată şi-ncepe să mă certe… Acuma nu zice nimic: se-ntoarce, pardon, cu faţa la perete şi tace. Zic eu (Miţa plictisită s-a sculat şi se plimbă) în gândul meu: e supărată… s-o las să doarmă; când o vedeamâine c-am câştigat trei poli, îi trece… Dau să mă dezbrac şi văz jos lângă mescioară două hârtiuţe. M-aplec – cum le-am văzut am simţit un fior rece, – m-aplec, le iau: ce era? Un bilet de abonament la frizăria model a lui d. Nae Girimea…
MIŢA
Nae Girimea?… (se interesează.)
PAMPON
Da, şi un bilet de amor de la o damă către „Bibicul” ei…
MIŢA
„Bibicul”?
PAMPON
Da, către spiţerul… Să vezi cum am aflat pe urmă că e spiţer.
MIŢA
(aparte)
„Bibicul”! S-ar putea?
PAMPON
Cum am citit hârtiuţele şi am văzut pecetia pe bilet: „Frizăria model, Nae Girimea”, mi-am luat iar baltonul şi bastonul şi am ieşit binişor; Didina adormise iar. Mă duc la poliţie, cercetez şi aflu că aici e frizăria. Am venit; d. Nae nu era aici. Băiatul mi-a spus că bilete de astea…
MIŢA
(interesându-se nerăbdătoare)
În sfârşit?
PAMPON
În sfârşit, ce mai să lungim vorba degeaba, coniţa mea, spiţerul este… După câte mi-a spus băiatul, am fost cu biletul lao spiţărie, am spus că aveam ceva scris pe el şi s-a şters cu un fel de asenţie, şi că aş vrea să ştiu ce era scris… se poate? Şi spiţerii nu ştiu ce-a făcut, ce-a turnat pe bilet, – mirosea a spirt de ţiperig, – şi-n două minute a ieşit iar dungile la loc…
MIŢA
Să fie cu putinţă?…
PAMPON
Le-am numărat: sunt cinzeci şi cinci de dungi. Spiţerul mişel! L-am prins mai rău decât d. Nae: o să-i dau o curăţenie… să-i rup şalele!…
MIŢA
(aparte)
Să fie Nae? A! Ce răzbunare ar fi! (tare.) Domnule, zici că biletul de amor este către „Bibicul”?
PAMPON
Da!
MIŢA
Şi este iscălit de cine?
PAMPON
„A ta adorantă, Miţa…”
MIŢA
Miţa! A! Dumnezeule!
PAMPON
Ce?
MIŢA
Domnule, eşti sigur că e spiţer?…
PAMPON
Fireşte… Mai sigur se poate? Biletul era alb… spirt de ţiperig şi d-odată cinzeci-şi-cinci de dungi… Le-am numărat… poftim să le numeri şi d-ta…
MIŢA
Şi ai venit aici pentru ca să afli numele omului cu chestia de traducere?
PAMPON
Da.
MIŢA
Eu am o presimţire…
PAMPON
Care?
MIŢA
Cum este amanta dumitale?
PAMPON
Cum să fie adică?
MIŢA
De roşu, de ghindă, de tobă, ori de verde?
PAMPON
De verde…
MIŢA
De verde?
PAMPON
Da.
MIŢA
Şi ai la d-ta biletul cătră „Bibicul”, pe care zici că l-ai găsit în odaia damii de verde?
PAMPON
Da.
MIŢA
A’ să-l văz degrabă…
PAMPON
(dându-i biletul)
Iacătă-l.
MIŢA
(ia biletul, îl priveşte şi face o mutră grozav de disperată)
A! Am să-mi răzbun!… (solemnă.) Domnule, nu te juca cu inima unei femei nenorocite… Spune drept: biletul ăsta l-ai găsit în odaia amantii d-tale? Jură…
PAMPON
(grav)
Pe onoarea mea!
MIŢA
Uite-te la biletul ăsta… l-ai citit? (citind nervos.) „Bibicule, Mangafaua pleacă mâine miercuri la Ploeşti, remâi singură şi ambetată; sunt foarte rău bolnavă: vino negreşit, am poftă să-i tragem un chef… A ta adorantă, Miţa…” Ai văzut biletul?… Acuma uite-te la mine bine…
PAMPON
Ei? (îi ia înapoi biletul.)
MIŢA
Ei! Eu, eu sunt nenorocita care am scris biletul ăsta…
PAMPON
Se poate?
MIŢA
Da, se poate… (dezolată.) Şi omul care a fost la Didina dumitale este amantul meu!…
PAMPON
Amantul dumitale? Spiţerul?
MIŢA
Ce spiţer? Nu-i spiţer… (frământându-se.) A! Trebuie să am o explicaţie… O să-mi răzbun… o răzbunare teribilă!
PAMPON
(acelaşi joc)
Amantul dumitale? Trebuie să-l ştiu şi eu, trebuie să-l văz. Eu nu mă mulţumesc pe răzbunarea dumitale… Trebuie ca să-mi răzbun eu!… (se plimbă turbat.)
MIŢA
Juri să ne răzbunăm împreună?
PAMPON
Jur!