MIŢA, singură în domino albastru cu flori, apoi CHELNERUL
MIŢA
(intrând, îşi scoate masca)
Nu e… N-a venit încă? Îl cunosc… are numai două costume: un cazac şi un turc… N-a venit. Trebuie să se fi dus să-şi ie pe individa! Trebuie să vie împreună! A! Să vie! Dumnezeule! Jur pe tot ce mi-a rămas mai scump, jur pe statua Libertăţii de la Ploeşti, că are să fie o istorie!… (bate-n masă.) A! Gelozie! Am să-i omor!
CHELNERUL
(intrând din dreapta)
Vine!
MIŢA
Un vermult.
CHELNERUL
Vine. (iese)
MIŢA
Voi să beau, voi să beau (cadenţând), căci nu e-n lume altă durere, decât durerea ce simţesc eu… (Chelnerul aduce paharul. Se aude cadrilul. Miţa bea paharul pe nerăsuflate şi plăteşte. Chelnerul ia paharul şi pleacă.) Aşa! Să vie acuma. (îşi pune masca.)