MIŢA, NAE (Miţa merge şi încuie uşa din fund)
NAE
Pentru ce încui uşa?
MIŢA
(în fund)
Poate să vie iar cineva să ne facă deranj… Am să-ţi spui ceva în linişte… (pauză.) Nae! (coboară încet, emoţionată.) Bibicule! Nu mă mai iubeşti… (un pas şi se opreşte.)
NAE
(d-abia întorcându-se)
Ei na! De unde ţi-a mai venit şi-asta-n cap?
MIŢA
(încă un pas)
Pentru ce n-ai venit alaltăieri seara când ţi-am scris?
NAE
(acelaşi joc)
Eram bolnav alaltăieri…
MIŢA
(coborând, cu energie)
Minţi!… Ai primit biletul meu?
NAE
Da.
MIŢA
Unde mi-e biletul? Arată biletul…
NAE
(după ce se caută prin toate buzunarele)
Pesemne că l-am pierdut.
MIŢA
L-ai pierdut? Unde l-ai pierdut?
NAE
Ştiu eu unde l-am pierdut? Daca ştiam că-l pierz, fireşte că nu-l pierdeam…
MIŢA
Nu ştii unde l-ai pierdut?
NAE
Nu…
MIŢA
(straşnică)
Bibicule! Bibicule!
NAE
Ei?…
MIŢA
Vezi tu sticluţa asta? (scoate din buzunar o sticluţă mică şi i-o arată.)
NAE
Ei, ce?
MIŢA
Ştii ce are înăuntru?
NAE
Cerneală…
MIŢA
Nu cerneală, Năică,… vitrion englezesc!
NAE
(dându-se înapoi)
Vitrion? Eşti nebună?
MIŢA
Da, vitrion! Ţi-e frică?
NAE
Fireşte că mi-e frică, na!
MIŢA
Pentru ce, daca te ştii curat?
NAE
Pentru că tu nu ştii ce e vitrionul…
MIŢA
Ba da… e un fel de metal…
NAE
Nu ştii ce poate face?
MIŢA
Ba da; pârleşte, Năică; arde, Bibicule, momentan tot, tot, şi mai ales ochii!
NAE
Dă-mi sticluţa…
MIŢA
Aş!
NAE
Pentru ce ţii asemenea lucruri? Pentru ce?
MIŢA
(vrând să izbucnească)
Pentru ce?… Îmi trebuie…
NAE
Pentru ce îţi trebuie?
MIŢA
(izbucnind)
Pentru ce? (cu un gest mare, care face pe Nae să-şi acopere ochii, dându-se repede înapoi.) Pentru dumneata, musiu Năică, şi pentru Didina dumitale!…
NAE
(pălind)
Care Didină? Tu ştii ce spui!
MIŢA
Ştii şi d-ta mai bine decât mine; nu umbla cu mofturi, şarlatane. Care Didină, ‘ai? Didina, pentru care mă traduci pe mine; Didina, pe care o iubeşti; Didina, la care ai fost az-noapte, mizerabile!
NAE
Nu e adevărat, am stat acasă bolnav.
MIŢA
Minţi! Adineaori spuneai că nu ştii unde ai pierdut biletul… Să-ţi spui eu: biletul meu l-a găsit în odaie la Didina d-tale respectivul ei.
NAE
Respectivul? Pampon?
MIŢA
Vezi! Vezi! Ştii cum îl cheamă; da, unul înalt, bărbos, fioros, cu care o să ai a face chiar astăzi; pentru că s-a întâlnit cu mine aici, mi-a arătat biletul meu, şi eu i-am declarat că omul cu traducerea este acela care mă traduce şi pe mine. (Nae se plimbă agitat) amantul meu, fidelul meu amant, căruia eu (obidită) i-am fost întotdeauna fidea.
NAE
Ce-ai făcut?
MIŢA
Pampon te caută să te omoare… A! Dar până să-şi răzbune el, am să vă omor eu, eu! Pe Didina, pe tine, şi pe mine!… (se trânteşte pe un scaun desperată şi isterică şi-şi ascunde capul în mâini.)
NAE
(apropiindu-se binişor de ea şi căutând s-o mângâie)
Miţo, neică, vino-ţi în fire…
MIŢA
Lasă-mă! (îl respinge.)
NAE
(apucând-o în braţe şi căutându-i buzunarul)
Nu; nu te las, pentru că te iubesc… numai pe tine… te iubesc… numai… pe… tine… (a găsit buzunarul, a luat sticluţa, se ridică repede şi schimbând tonul.) Înţelege că e încurcătură la mijloc. Mi-ai pus pe nebunul de Pampon în cap.
MIŢA
D-ta ţi l-ai pus…
NAE
Vrei scandal cu orice preţ?
MIŢA
Da, (ridicându-se) vreau scandal, da… pentru că m-ai uitat pe mine, le-ai uitat pe toate: ai uitat că sunt fiică din popor şi sunt violentă; ai uitat că sunt republicană, că-n vinele mele curge sângele martirilor de la 11 fevruarie; (formidabilă) ai uitat că sunt ploeşteancă – da, ploeşteancă! – Năică, şi am să-ţi torn o revuluţie, da’ o revuluţie… să mă pomeneşti!…
NAE
(cam zâmbind)
Nu fi nebună!… Ce-o să faci?
MIŢA
(căutând sticluţa în buzunar)
Ce să fac? (n-o găseşte; se uită rătăcit împrejur… Nae i arată de departe, râzând, sticluţa; ea dă un ţipăt.) A! Mi-ai furat sticluţa, scamatorule! (repezindu-se la el pe după mobile.) Dă-mi sticluţa, şarlatane, mizerabile, infame! (Se aud bătăi tari în uşe.)
NAE
Taci! Bate cineva!
IORDACHE
(de afară)
Deschideţi! Deschideţi degrabă!
MIŢA
Nu vei deschide, până nu-mi dai sticluţa! (se pune în dreptul uşii. Nae o dă în lături, trage ivărul şi deschide. Iordache intră repede.)