IORDACHE singur, apoi CATINDATUL
IORDACHE
Haha! I-am lucrat. Să vedem cum are să prinză politica; eu i-am băgat, el să-i scoaţă; eu i-am regulat, el să-i scape… Până una alta, să vedem de urâtul de dincolo. (merge la uşa din dreapta.) Haide, vino!
CATINDATUL
(foarte sfios intră)
S-a dus?
IORDACHE
S-a dus…
CATINDATUL
(tremurând)
Dacă mă ducea la poliţie?! Să afle nenea Iancu că m-a dus la poliţie!
IORDACHE
Care nenea Iancu?…
CATINDATUL
Nu ţi-am spus? Nenea Iancu, bogasierul, din Ploeşti… Închipuieşte-ţi, domnule, să afle nenea Iancu că m-a dus la poliţie!…
IORDACHE
Las-o asta; te mai doare obrazul?
CATINDATUL
De ce? De măsea? Aş! Am magnetizat-o!
IORDACHE
Nu de măsea, de vitrion…
CATINDATUL
Ce vitrion?
IORDACHE
Care ţi l-a aruncat în ochi la bal.
CATINDATUL
Mi-a aruncat şi cu vitrion? Cine mi-a aruncat cu vitrion?
IORDACHE
Dama, de. Uite, eşti plin de pete…
CATINDATUL
Aş! Aia a fost cerneală violentă, am cunoscut-o după miros; m-a stropit şi-n gură; îi cunosc gustul: cerneală violentă… Ştii, la noi la percepţie, când pic cerneală pe concept,… o dată cu limba! (scoate limba şi arată cum linge hârtia) o şterg… Da’ închipuieşte-ţi d-ta, domnule, să afle nenea Iancu că m-a dus la poliţie!…
IORDACHE
Cine strică? D-ta. Ce cauţi să te amesteci cu vagabonţii, cu zamparagiii, cu pungaşii… să spargi uşi şi să intri noaptea în prăvăliile oamenilor?
CATINDATUL
Zicea că să găsim pe Bibicul…
IORDACHE
Mofturi!
CATINDATUL
Bibicul, care mi-a luat în bal costumul meu şi mi l-a dat pe ăsta de turc… (dezolat.) Trebuie să-l găsesc, să-mi dea costumul meu; trebuie să mi-l dea… nu pot să plec fără costumul meu.
IORDACHE
Stăi, domnule, ce pofteşti d-ta? Costumul? Ţi-l găsesc eu, ţi-l dau eu mâine, poimâine, îţi dau eu garanţie, să m-apuci pe mine, na! Ce mai vrei?
CATINDATUL
(foarte dezolat)
Îmi trebuie acuma… Cu costumul ăsta de turc nu mă pot duce să-mi iau hainele mele. Nenea Iancu m-a căutat la bal, o să mă caute, o să m-aştepte acasă… Cum să dau cu ochi cu nenea Iancu aşa turc?… Mă ia la Ploeşti, îmi zdrobeşte cariera de la percepţie.
IORDACHE
Aş! Vorbă!
CATINDATUL
Şi nu-mi poci lua înapoi hainele nemţeşti, nu mă poci duce mâine dimineaţă la canţilerie…
IORDACHE
Ei, o să lipseşti o zi, ce lucru mare! Tot zici că nu primeşti leafă…
CATINDATUL
Mă destituie, nu se poate să lipsesc.
IORDACHE
Ascultă-mă pe mine, măi omule; ‘ai mai întâi să tragem clopoţelul la o spiţărie; trebuie să-ţi cureţi obrazul; nu se poate să te duci în lume aşa pârlit…
CATINDATUL
E rău de tot?
IORDACHE
Eşti ciuruit; numai în albul ochilor n-ai…
CATINDATUL
Îi închisesem de frica lui nenea Iancu… are palmă grea…
IORDACHE
Vino degrabă cu mine; cunosc eu un spiţer care scoate cerneala cum scoatem noi măselele, odată…
CATINDATUL
Aoleo!
IORDACHE
Vino degrabă, nu mai sta; poate te aşteaptă nenea Iancu. (suflă în lampă şi-l ia pe Catindatul să plece cu el. Întunerec.)
CATINDATUL
‘Aide… (ieşind.) Dar fă-ţi idee, domnule, să afle nenea Iancu că m-a dus la poliţie!… (ies, închizând bine uşa.)