ACEIAŞI – CATINDATUL, curat la faţă, tot în costul de turc
CATINDATUL
(intrând din fund triumfător)
M-a curăţat spiţerul!
DIDINA
(încet)
Cine-i ăsta?
PAMPON
(tot aşa)
Lasă că-ţi spui eu… (Didina râde.)
CRĂCĂNEL
(Miţii)
Ăstuia i-a dat o nebună la bal cu o sticluţă cu doftorii în ochi!
MIŢA
(repede)
Şi nu l-a ars?
CRĂCĂNEL
Aş! Era un fel de cerneală violentă. (Didina trece lângă Nae; Miţa şi toţi ceilalţi se grupează în jurul Catindatului şi-l examinează.) Le-a scos toate?
CATINDATUL
Toate, uite-te. Îţi dau un franc pe una…
MIŢA
(aparte)
M-a-nşelat spiţerul… mai bine!
NAE
(încet Didinii)
Mâine seară la cinci.
DIDINA
(asemenea)
Bine!
NAE
(asemenea)
Nu bine, negreşit (Didina trece şi ea să examineze pe Catindatul.)
PAMPON
Nu se mai cunoaşte de loc…
IORDACHE
Da’ de loc. (trece în odaia din dreapta.)
CATINDATUL
Închipuieşte-ţi să mă fi văzut nenea Iancu în halul ăla… (Toţi îl examinează.)
MIŢA
(încet lui Nae)
Aţi şoptit? Ce ţi-a şoptit? Ce i-ai şoptit?
NAE
(asemenea)
Eşti nebună? Iar începi?… Aşteaptă-mă mâine la opt seara…
MIŢA
Da… (se duc amândoi şi ei lângă Catindatul.)
CRĂCĂNEL
(uitându-se în ceafa Catindatului)
Aha! Iaca una a rămas în ceafă: adu francul…
CATINDATUL
Las-o aia; aia e de la noi de la percepţie; ştii, am obicei, după ce scriu, şterg condeiul; îl dau prin păr. (face gestul la ceafă; toţi râd.)
IORDACHE
(venind din dreapta)
Daca poftiţi, masa e gata.
CATINDATUL
Masa? Care va să zică (lui Nae) ne-ncurcăm iar?
NAE
Cu plăcere, neică.
PAMPON
‘Aida la masă.
CRĂCĂNEL
‘Aida! (toţi au pornit spre dreapta; Didina cu Pampon, Miţa cu Crăcănel, Nae cu Catindatul, Iordache cu Ipistatul.)
CATINDATUL
(punând repede mâna la falcă, dă un ţipăt)
Ai! (se opreşte şi se întoarce în loc; toţi fac asemenea.)
TOŢI
Ce e?
CATINDATUL
(umblând agitat)
Pfu! Pfu! Pfu! Iar m-a apucat; dar rău, rău de tot (cătră Iordache, hotărât.) Ştii s-o scoţi? Scoate-o. (Toţi privesc pe loc.)
IORDACHE
Lasă că-i ştiu eu leacul ei; eu i sunt popa… de la Matei citire… (se repede la masa din fund, ia o pereche de foarfeci mari şi vine cu ele încruntat, clănţănindu-le ca la tuns; Catindatului.) Şezi! (Catindatul şade; Iordache cu foarfecele clănţănind îl ameninţă să i le bage pe gât.)
CATINDATUL
(ridicându-se înseninat)
Mersi, neică, mi-a trecut! (toţi pornesc veseli şi râzând spre dreapta.)