IORDACHE în costum de oraş, IPISTATUL, doi SERGENŢI DE NOAPTE, apoi PAMPON, CRĂCĂNEL şi CATINDATUL
IORDACHE
(intrând şi oprindu-se în uşe, arată dezordinea din prăvălie Ipistatului; cu ton dezolat)
Iacă, domnule, iacă în ce hal e prăvălia!…
IPISTATUL
(grav)
Nu-i niminea.
IORDACHE
Pesemne a fugit!… (se aude alt zgomot în odaie.) Scotocesc în odaie! Să nu fugă pe fereastră!…
IPISTATUL
(sergenţilor)
După ei degrab’! (Sergenţii, Ipistatul şi Iordache se reped spre odaie; în momentul acesta intră Crăcănel şi Pampon.) Staţi! Puneţi mâna pe ei! (Sergenţii înhaţă cu putere unul pe Pampon şi altul pe Crăcănel.)
CRĂCĂNEL
Poliţia!
CATINDATUL
(care a scos şi el capul pe uşe, să intre)
Poliţia! (îşi trage repede capul înapoi; Iordache merge repede în odaie.)
PAMPON
(zbătându-se în mâinile sergentului)
Pentru ce, domnule?
IPISTATUL
(bătând din picior şi din mână, aspru)
Vorrrbă!… Ce căutaţi noaptea în prăvăliile negustorilor?
CRĂCĂNEL
Căutam o persoană…
PAMPON
Da, o persoană…
IPISTATUL
(acelaşi joc, mai aspru)
Vorrrbă! Ce persoană?
CRĂCĂNEL
Pe Bibicul.
PAMPON
Pe Bib…
IPISTATUL
(acelaşi joc, şi mai aspru)
Vorrrbă!
IORDACHE
(intrând repede din dreapta, cu gura mare)
Cum Bibicul, ce Bibicul, care Bibicul, domnule? Mofturi! Aici nu şade Bibicul… ştie d. subcomisar cine şade aicea. Ia-i, d-le subcomisar, sunt pungaşi!
PAMPON
(ţinut strâns de sergent)
Eu pungaş?
CRĂCĂNEL
Noi pungaşi! Aşa umblă pungaşii îmbrăcaţi?
IPISTATUL
(şi mai aspru, acelaşi joc crescendo)
Vorrrbă!… Da’ oamenii de treabă aşa umblă?… Pe unde aţi intrat?…
CRĂCĂNEL
Pe uşe.
PAMPON
Da, pe…
IPISTATUL
(foarte aspru)
Vor… vorrrbă!
IORDACHE
Da, pe uşe. Da’ întreabă-i d-ta cum a intrat pe uşe. A spart-o, d-le. Eu eram în odăiţă dincolo; am simţit că sparge cineva uşa: de frică să nu m-apuce în casă să mă omoare, am ieşit pe dincolo pe fereastră ca să dau de ştire la secţie…
CRĂCĂNEL
Nu-i adevărat!… Noi…
PAMPON
Am văzut…
IPISTATUL
(aspru rău de tot)
Vor… vorrrbă! (sergenţilor.) – Haide! Luaţi-i! La secţie! (sergenţii împing pe Crăcănel şi Pampon.)
CRĂCĂNEL
D-le subcomisar, îmi pare rău… (sergentul îl împinge.) Nu! Nu da brânci, domnule!
IPISTATUL
(grozav de aspru)
Vorrrbă! (sergenţilor.) Haide odată!
PAMPON
(împins de sergent)
Da, da’ nu scapă Bibicul cu asta. (sergentul îl împinge.) Nu! Nu da brânci, domnule!
IPISTATUL
(scrâşnind din dinţi)
Vorrrbă! La secţie! (sergenţii scot, prin fund, în brânci pe Pampon şi pe Crăcănel.)
IPISTATUL
(merge după ei până la uşe; cum au ieşit, el se întoarce repede înapoi, şi cu tonul foarte dulce)
Iordache… ştii de ce venisem eu?
IORDACHE
Cum să nu ştiu, daca ţi-am făcut denunţul să-i iei…
IPISTATUL
Nu, ştii aşa vine vorba… Uite ce vream să te rog eu: am o listă de lotărie. (scoate o listă mare.)
IORDACHE
Iar?
IPISTATUL
Un franc numărul… mai sunt numai trei numere!…
IORDACHE
Ce?
IPISTATUL
Un portabac cu muzică: are două cântece. (scoate portabacul şi-l face să cânte.)
IORDACHE
Bine, ăsta parcă-l mai puseseşi o dată la lot; aveam şi eu un număr.
IPISTATUL
Da, s-a şi tras, la Anul Nou.
IORDACHE
Ei?
IPISTATUL
Am câştigat-o; oprisem şi eu un număr… Acu o pun iar, voi să-mi mai încerc norocul… Mă rog ţie, nu mă refuza, pune şi tu unul… să le completăm odată…
IORDACHE
(îi dă un franc şi scrie)
Iaca.
IPISTATUL
(strânge lista, o bagă în buzunar şi plecând)
Mersi, neică.
IORDACHE
(după el)
Ia vezi, nu da drumul negustorilor ălora, până nu venim eu ori d. Nae; să vedem, să nu ne fi luat ceva din prăvălie…
IPISTATUL
(oprindu-se în uşe cu intenţie foarte fină)
Vor… vorrrbă! Las’ pe mine, îi regulez eu… (iese învârtindu-şi muzica.)