CRĂCĂNEL, singur, în costum de bal, intrând din bufert, apoi CHELNERUL
CRĂCĂNEL
(coborând şi scoţându-şi masca)
Îl cheamă Iancu Pampon; i mai zice şi „Conţina cu 5 Fanţi”; a fost trist de vardişti de noapte la Ploeşti: acuma face pe judecătorul de cărţi; e neînsurat, dar precontează pe una Didina Mazu, exmarşandă. I-am luat urma acasă, de acasă la cafenea, de la cafenea iar acasă, şi de acasă aici. Trebuie să fie aici… Am minţit pe Miţa că mă duc la Ploeşti, şi am venit… Mi-am pus costum ca să nu mă cunoască cineva şi să afle Miţa… cum e ea geloasă!… (bate-n masă; chelnerul intră.) Am zis o bere…
CHELNERUL
Vine!
CRĂCĂNEL
A! Asta nu poate rămâne jos… Eu, când îmi trage cineva palme… eu turbez!… Cu dinţii îl apuc, nu-l las nici mort până nu-mi spune pentru ce? Pentru ce mi le-a tras? Să ştiu şi eu: pentru ce?… Trebuie să-mi spuie mişelul numaidecât!… (Chelnerul aduce berea, Crăcănel o bea şi o plăteşte. Chelnerul ia paharul de bere şi paharul de rom rămas pe masa din stânga şi iese.) Dacă o fi deschis, mă duc drept la el… Dar dacă o fi mascat?… (se gândeşte.) A! Am găsit… Mă dau binişor pe lângă toţi bărbaţii şi le zic la ureche: „Eu sunt Bibicul, nene Iancule, nu mai pofteşti?…” Să poftească în bal să-mi tragă… nu! Să poftească, mizerabilul! (îşi face o ţigară ş-o aprinde. Didina urmărită de Catindatul intră.) Cineva! (îşi pune masca.)