PAMPON, CRĂCĂNEL
CRĂCĂNEL
(din fund, dreapta)
Nu pot să dau de nenea Iancu, şi l-am pierdut şi pe frate-său… (văzând pe Pampon.) Pe ăsta nu l-am cercetat… Acuma îl văz întâi. (Pampon bate iar în masă; Crăcănel coborând doi paşi, tare şi cu ton de sfidare melodramatică.) Eu sunt Bi-bi-cul…
PAMPON
(sărind)
Bibicul!
CRĂCĂNEL
Da, Bibicul, nene Iancule! (îşi scoate masca) nu mai pofteşti?
PAMPON
(îşi scoate masca, fioros, gata să se repează)
A! Care va să zică mă căutai, Bibicule?
CRĂCĂNEL
(potrivindu-se să-şi ia vânt de scăpare)
Da, nene Iancule…
PAMPON
(acelaşi joc crescendo)
Şi eu te căutam, Bibicule! (se repede.)
CRĂCĂNEL
(dându-se pe după o masă)
Să nu dai! Să nu dai! Că fac scandal… Chem poliţia… stai să ne desluşim!
PAMPON
Mişelule, să ne desluşim, ‘ai? După ce mă ataci la sacrul meu amor; amăgeşti o fiinţă nevinovată… o femeie… femeie! Ochi alunecoşi, inimă zburdalnică!…
CRĂCĂNEL
(urmându-şi jocul)
Eu? Amăgesc o femeie?… Eu nu am amăgit nici o femeie; ele m-a amăgit pe mine… şi multe; nu ştiu nimic la sufletul meu.
PAMPON
Minţi!
CRĂCĂNEL
Nu minţ… Nu da! Nu da! Că fac scandal. Să ne desluşim: e încurcătură la mijloc… Spune care femeie…
PAMPON
O ştii bine, Didina…
CRĂCĂNEL
Nu cunosc nici o Didină. Pe amanta mea o cheamă Miţa…
PAMPON
Da, pe amanta ta o cheamă Miţa; dar, ca un mişel ce eşti, nu te-ai mulţumit cu o amantă… Ai atacat şi pe amanta mea Didina… Ai nenorocit-o!
CRĂCĂNEL
Nu-i adevărat!
PAMPON
Am dovezi: ai uitat la Didina un bilet de abonament la frizerie.
CRĂCĂNEL
Nu-i adevărat! Eu nu mă raz cu abonament, eu mă raz à la carte.
PAMPON
Şi un bilet de la amanta ta…
CRĂCĂNEL
De la amanta mea? Îţi spui eu că e încurcătură.
PAMPON
Nu e nici o încurcătură, mişelule! Amanta ta, Miţa, îţi scrisese de miercuri că te aşteaptă, că Mangafaua pleacă la Ploeşti.
CRĂCĂNEL
Miercuri?… Ploeşti?… Mangafaua?…
PAMPON
Da, şi tu, Bibicul, în loc să te duc la ea, o părăseşti şi te dai pe furiş la amanta mea, la Didina. (se repede.) O să-ţi rup oasele… Oasele am să ţi le rup!
CRĂCĂNEL
(apărându-se)
Stai! Să nu dai, că fac scandal! Mi-e frică de o nenorocire!… (îşi pune mâna la inimă să o astâmpere.)
PAMPON
Da! Să-ţi fie frică de o nenorocire; pentru că precum ai vrut tu să nenoroceşti pe Didina… o femeie! Ochi alunecoşi, inimă zburdalnică!… Asemenea să ştii că o să te nenorocesc eu pe tine. (se repede.)
CRĂCĂNEL
(acelaşi joc)
Stăi! Stăi, omule, pentru Dumnezeu!… Miţa? Miercuri? Ploeşti? Mangafaua?… Dumnezeule! Am o bănuială… Arată-mi biletul… Eu am fost miercuri la Ploeşti…
PAMPON
La Ploeşti?
CRĂCĂNEL
Da, la Ploeşti… Să fie cu putinţă?… Miţa? A opta?… Arată biletul!
PAMPON
Iacătă-l biletul! (Crăcănel se apropie să vază biletul; Pampon îl apucă cu mâna stângă, şi cu dreapta i-arată hârtia.) A! Vrei să mă-nşeli? (îl zguduie.)
CRĂCĂNEL
(sfârşindu-se de la inimă, se moaie din balamale, şi cade pe un scaun)
Miţa! M-a tradus! Apă! Apă!… Mangafaua… eu… eu sunt!
PAMPON
Mangafaua?
CRĂCĂNEL
Da, Mangafaua!… Eu… A opta oară tradus! (ridicând mâinile la cer.) Este cu putinţă, domnule?
PAMPON
A opta oară? (şade lângă el.)
CRĂCĂNEL
(dezolat)
Nu ţi le mai spui p-alelalte, că sunt halimale, domnule, numai una să ţi-o spui, al şaptelea caz de traducere… în vremea războiului…
PAMPON
Cu un muscal?
CRĂCĂNEL
(plin de obidă)
Nu m-ar fi costisit atâta să fi fost cu un muscal, fiindcă eu eram de la început pentru convenţie… ştii, muscalii luptau pentru cauza sfântă a eliberării popoarelor creştine de sub jugul semilunii barbare… Dar cu un neamţ, domnule!…
PAMPON
Cu un neamţ?
CRĂCĂNEL
Fă-ţi idee, domnule, ce traducere!
PAMPON
Ei şi?
CRĂCĂNEL
(plângând)
Am plâns, cum plâng şi acuma, căci eu ţiu mult la amor; am plâns şi am iertat-o… pe urmă am prins-o iar, şi iar am plâns şi iar am iertat-o; nu de multe ori, dar ca des… aşa cam de vreo cinci, şase ori… Ce-mi ziceam eu? Vorba d-tale: femeie! Ochi alunecoşi…
PAMPON
Inimă zburdalnică!…
CRĂCĂNEL
Până când, într-o seară, mă duc, domnule, ca de obicei acasă; intru în sală, deşchiz uşa iatacului… întunerec… „Te-ai culcat?” nu răspunde nimini. Inima-ncepe să bată rău; aprinz lumânarea, şi ce găsesc pe masă, domnule?
PAMPON
Ce?
CRĂCĂNEL
Un răvăşel: „Mache, m-am plictisit să mai trăiesc cu o rublă ştearsă ca dumneatale. Nu mă căuta; am trecut cu neamţul meu în Bulgaria…”
PAMPON
În Bulgaria? Ce căuta neamţul în Bulgaria?
CRĂCĂNEL
(dezolat)
Nu ştiu! Ei! Ce te faci, Mache?… de desperare, ce am zis eu? Daca n-am avut parte de ce mi-a fost drag pe lume, încai să mă fac martie al independenţii… şi m-am înrolat de bunăvoie…
PAMPON
Volintir?…
CRĂCĂNEL
În garda naţională… Ştii, pentru ca să-mi mai uit focul… (plânge.) Şi închipuieşte-ţi d-ta acum şi Miţa! (plânge) şi garda naţională s-a desfiinţat!…
PAMPON
Care va să zică este un Bibicul…
CRĂCĂNEL
Se-nţelege; n-ai văzut biletul?
PAMPON
Care va să zică este un Bibicul, care devine în chestie de traducere şi pentru mine şi pentru d-ta…
CRĂCĂNEL
Fireşte…
PAMPON
(cu tărie)
Nu mai plânge, nu şade frumos, un volintir ca d-ta…
CRĂCĂNEL
Dacă nu pot să mă stăpânesc! Mi-e naturelul simţitor…
PAMPON
Trebuie să-l găsim! Nu plânge, nu-i frumos! Un volintir! Trebuie să-l regulăm pe Bibicul… Auzi d-ta? Două!
CRĂCĂNEL
Cum să-l găsim?
PAMPON
Îl găsesc eu, n-ai grije; eu ştiu politica poliţiei. Nu plânge: eşti volintir! Bibicul nostru e aici în bal… Didina mea este aici în bal…
CRĂCĂNEL
Poate şi Miţa mea…
PAMPON
Da…
CRĂCĂNEL
Da?
PAMPON
(repede)
Adică nu! În sfârşit, ce-ţi pasă! Vino cu mine… Nici o vorbă să nu zici. Lasă-mă pe mine, să vezi cum îl înhaţ eu. ‘Aide… nu plânge: eşti volintir! Pune-ţi masca, şi ‘aide! (îşi pune masca.)
CRĂCĂNEL
Miţa? Miţa?… (hotărât.) Nu!… o mai iert acum, dar daca s-o mai întâmpla încă o dată… hotărât mă însor! (îşi pune masca.)
PAMPON
Haide… nu, nu plânge, eşti volintir!… Şi nici un cuvânt! A! Bibicule! (ies amândoi în bal.)