CEI DE SUS, PAMPON, MIÅ¢A ÅŸi CRÄ‚CÄ‚NEL, apoi lume din bal
PAMPON
Iaca turcul! A! În sfârşit. (toţi trei coboară melodramatic în faţa Catindatului; figura danţului se sparge; Didina, Nae şi Iordache se retrag deoparte spre uşa din fund în stânga şi ascultă; Miţa mai la spatele lui Crăcănel şi lui Pampon, care s-au oprit ţintă în faţa Catindatului înmărmurit; Miţa a scos din buzunar sticluţa şi pândeşte.)
DIDINA
(încet)
Pampon!
NAE
(încet)
Miţa!
IORDACHE
(încet)
Crăcănel!
CRÄ‚CÄ‚NEL
(fioros)
Jos masca!
CATINDATUL
(tremurând)
Pentru ce?
CRÄ‚CÄ‚NEL
Până aici ţi-a fost, Bibicule! (stau amândoi gata să-l apuce.)
CATINDATUL
Iartă-mă, nene Iancule, nu mai fac! (pune mâna să-şi scoaţă masca.)
MIÅ¢A
(care a pândit momentul, n-apucă el să-şi scoaţă masca, şi-i arunci sticluţa în ochi)
Na, mizerabile! (fuge prin fund.)
CATINDATUL
A! Săriţi! Ajutor! (vrea să fugă.)
(Pampon şi Crăcănel îl înhaţă şi încep să-i tragă; lume mascată şi nemascată vine fuga din fund la dreapta; Didina, Nae şi Iordache au şi dispărut în fund la stânga.)