MOGÂRDICI
MOGÂRDICI (singur, îşi aşază coiful, ia suliţa şi se uită dincotro a venit uietul): Cine-i acolooo?… Aici, Mogârdici!… Sunt caraulă… Nu răspunzi?… Nu?… (Dârdâie.) Mi-e frig… ba şi frică… Nu s-aude nimeni… Să mă las p-o parte… (Nu se mai vede.) Cine-i acolooo?… Dă lozinca… Vorbeşte… Ori numai să urli… ca potăile la lună?… D-ar fi fost logofătul Baloş, l-ar fi luat gura pe dinainte ş-ar fi strigat: bu-bu-buuu!… Neamul bubuiugilor!… Sandomir al lui Bubuiug… Frumos nume… Ce mi-e Mogârdici, ce mi-e Bubuiug. (Ridică capul.) Un foşnet?… S-apropie?… Mi s-a părut… (Nu se mai vede.) Aşa… (Cântă o melopee veche.) Du, du, du, du… Du, du, du, du…
(În vremea aceasta s-apropie un om ostenit, înfăşurat într-un veşmânt gros şi lung până-n pământ. Trece puntea, pune mâna pe toarta porţii şi bate de câteva ori într-o bucată de fier. Răsunetul se pierde departe.)