PETRU RAREŞ, logofătul BALOŞ, vistiernicul MATIAŞ, spătarul ŞANDRU, vornicul GROZA, TROTUŞANU şi pârcălabul LICIU.
PETRU RAREŞ: Venirăţi… Vine şi doamna?
PÂRCĂLABUL LICIU: Da, măria-ta.
PETRU RAREŞ: Turcu a plecat?
VORNICUL GROZA: Plecă, măria-ta.
PETRU RAREŞ: Să se ducă… Turci lacomi, nu se mai satură. Şi nu vor dar, ci vor…
LOGOFĂTUL BALOŞ: Haraciul pe patru ani…
PETRU RAREŞ: Cum?
LOGOFĂTUL BALOŞ: Merge p-al cincelea de când…
PETRU RAREŞ: Meargă şi p-al zecelea… peşcheş, da… dar, haraci, plată de supus… nu!
LOGOFĂTUL BALOŞ: Haraci ne cer…
PETRU RAREŞ: Nici peşcheş!… Am cheltuit destul cu Ungaria, cu Polonia şi cu tătarii… O! de ce nu se uneşte creştinătatea sub chezarul Carol şi nu porneşte ca un potop să prididească puterile lui Soliman şi să azvârle pe necredincioşi dincolo de mările frumoase şi greceşti! Bani, bani, pentru sultan, pentru vizir, pentru paşale… O ţară de vândut… şi le cumpără pe toate! Banii ne trebuie să plătim joldul ostaşilor, să clădim locaşe pentru iertarea păcatelor noastre şi pentru cei ce vor veni după noi, ca să ne cinstească ştiindu-ne cine-am fost… Împodobeşte Voroneţul, zideşte din pajişte Pobrata, biserica Sfântului Dumitru din Suceava, biserica Uspeniei din Baia, Sfânta Parascheva din Târgu-Frumos, biserica din Hârlău, Mânăstirea Secul din Munţii Neamţului, da ce-i trebuie bisericii piscupale din Vad… Banii se isprăvesc… Şi d-aş avea, n-aş da turcului măcar de laş vedea cu ochii scurşi!
VORNICUL GROZA (trage sabia): Să-i dăm…
SPĂTARUL ŞANDRU: Până n-o mai putea!
PETRU RAREŞ: O, dacă obştea creştinilor s-ar aduna întrun sobor, i-aş spune eu câte păcate are şi de ce-şi bate joc de ea fiara din Ţarigrad…
PÂRCĂLABUL LICIU: Aş sluji cu dragă inimă cu steagul nemţesc, spaniol or franţuzesc, pe deasupra prapurului nostru…
TROTUŞANU: Visuri…
PETRU RAREŞ: Cine nu visează nu vede. Cine nu vede nu se apără. Cine nu se apără piere… Şi pentru cei sortiţi pieirei nu ne răcim gura degeaba…
TROTUŞANU: Viaţa este un vis…
PETRU RAREŞ: Vis… când se sfârşeşte viaţa… Dar ce lăsăm după noi urmaşilor noştri e şi-un fapt, şi-un drept, şio putere de-a trăi… Moştenitorii noştri nu ne vor măsura viaţa după bucuriile ei, ci după jertfele pe care le-am făcut ştiind că ne jertfim pentru bucuriile lor… Eu m-am suit pe Ceahlău şi-am făcut ochii roată, şi-am plâns ascultând, ca în vis, jalea aceluiaşi neam risipit la trei coroane deosebite… În Ardeal se lasă pe trei văi a Someşului, a Mureşului şi-a Oltului moldoveni sadea… M-am tras pe munte-n jos şi-am privit pe trecătoarea Oituzului ca pe-o fereastră şi-am visat! Şi-am biruit la Feldioara, la Braşau, la Cetatea-de-Baltă, la Ciceiu, la Rodna, la Unguraş, la Bistriţa, oştile craiului Ferdinand şi-ale chezarului Carol. Am stăpânit Ardealul, şi n-am ieşit din el decât ameninţat de bunul meu prieten Ianăş Zapolia… eh!… că se plânge turcului… ah! turcu!… de nu mă voi întoarce acasă la mine. Nu vă uitaţi c-am fost când cu Ferdinand, când cu Zapolia, întâi cu Ferdinand, apoi cu Zapolia, şi iar cu Ferdinand, şi iar cu Zapolia… Am înşelat ca să nu fiu înşelat! Mi-e totuna au cu Zapolia, au cu Ferdinand. Numai să deprind pe moldoveni să se plimbe d-a cindea muntelui ca la ei acasă!… Că ar fi vro primejdie d-ar fi Ferdinand pe scaunul Ungariei, fiind fratele chezarului care împărăţeşte peste atâtea limbi şi neamuri?… Năluciri!… Să ne apropiem noi de chezar, să-i scurtăm din drum, luând Ardealul!… O! eu am visat! Să viseze şi urmaşii mei!
VISTERNICUL MATIAŞ: Ai făptuit… Ferdinand îţi întăreşte stăpânirea Bistriţei, a Rodnei, a Ciceiului, a Unguraşului, a Cetăţei-de-Baltă, cu satele lor dimprejur.
PETRU RAREŞ: Am adăogat la visele marelui Ştefan şi visul meu! Am moştenit Ciceiul şi Cetatea-de-Baltă, am crescut moştenirea cu Rodna, cu Unguraşul şi cu Bistriţa… Ah! Şmil, Şmil, vindecă-mi mâna, că am de lucru cu leşii… Pocuţia, cea cu 300 de sate şi 50 de târguri, e-a noastră!… Ah!
(Se plimbă agitat.)
TROTUŞANU: Norod mic, vise mari…
VORNICUL GROZA: Şiit! Taci!
PETRU RAREŞ (tresare): Mic eşti tu! Moldova nu e mică!… Neamul care se crede mic se micşorează!… În lume nu poţi trăi cerşind, căci nu e loc de pomană pentru cerşetori!
TROTUŞANU: Să se împlinească rândurile… prea au pierit mulţi…
PETRU RAREŞ: Să nu număraţi şi să nu vă număraţi! E cin să numere!… Uf!… Duceţi-vă şi rânduiţi, c-au să pice copiii lui Gritti… (Boierii ies prin stânga.) Eeee, Trotuşanu e mâhnit… nu e slujba pentru el!… Şi mai sunt şi alţi boieri… hî!…