PETRU RAREŞ, logofătul BALOŞ, vornicul GROZA, pârcălabul LICIU, vistiernicul MATIAŞ, GENUNEA, ŞMIL, MOGÂRDICI, SANDOMIR, şi CORBEA, întins pe o targă de frunze.
PETRU RAREŞ: Cu voia lui Dumnezeu, cu norocul nostru şi cu ostaşii mei, am biruit! În numele Tatălui, ş-al Fiului ş-al Sfântului Duh, amin! (Se închină toţi.) Am biruit noi, care trăim, cei răniţi şi mai ales cei care au murit, fie-le ţărâna uşoară oriunde ar dormi!
VORNICUL GROZA (închinându-se): În numele Tatălui, ş-al Fiului, ş-al Sfântului Duh, amin!
PETRU RAREŞ: Şi de vor fi având copii, pe copii d-a dreptul viteji îi fac, că de pe urma părinţilor sunt să stea în scări de fier şi de pe urma faptelor lor se vor înălţa la cinul dregătoriilor obşteşti şi se vor boieri, că de vor pieri ei, şi mai sus să salte pe urmaşii lor… Şi pururea ţara să se primenească întru puterile ei de viaţă!
PÂRCĂLABUL LICIU (se închină): Numele Tatălui, ş-al Fiului, ş-al Sfântului Duh, amin!
PETRU RAREŞ: Mi-am răcorit sufletul meu ars la Obertin… Pocuţia este a mea… Şi pe deasupra drepturilor noastre am pus a treia oară pecetea domniei mele, muiată în sângele boierilor leşeşti!… Zac peste o mie în valea Cirimuşului, înecaţi în baltă de două ori p-atât, şi ce mai prisoseşte… Prinşi şi risipiţi… Cei care vor ajunge în Polonia vor avea de povestit; mânia olahului şi vitejia ostaşilor lui!… V-aţi purtat ca nişte voievozi… Şi tu Groza, şi tu, Baloş, şi tu, Liciu, şi tu, Matiaş…
VISTERNICUL MATIAŞ: Noi nu ştim de ce ne-am minuna mai mult în faţa domnului nostru… De chibzuiala cu care a întocmit bătălia, au de măreţia cu care a făptuit biruinţa? Fie ca numele voievodului Petru să-l pomenească lumea pân la sfârşitul veacurilor! Numele Tatălui, ş-al Fiului, ş-al Sfântului Duh, amin!
(Intră Mogârdici şi Sandomir, ducând pe targă pe Corbea, care zace întins.)
PETRU RAREŞ: A! îl uitasem… pe cel mai viteaz dintre noi toţi!
MOGÂRDICI: I-am adus, măria-ta… Cremene mort şi Corbea luptându-se cu moartea!
GENUNEA: Corbea!
(Îşi face drum spre el şi începe să plângă.)
PETRU RAREŞ: Corbea, Corbea!… Şmil!
ŞMIL: Aici, doamne!
PETRU RAREŞ: Vistieria mea… dacă scapi pe Corbea!… A doua oară intrasem în vâltoare. Un zid de leşi mi se făcu înainte; să-i rup cu calul, cu neputinţă; izbesc; sar scânteie; cad, alţii le iau locul, şi eu stau pe loc; mă înfruntă; mă încolţesc… Crezui că pământul se crapă şi mă înghite de viu!… Când auzii un vâjâit. Corbea trecu şi-i sparse… În zadar îl strigai. Ca şi cum ar fi căutat moartea, care fugea de el, se izbi într-un buluc de duşmani… Şi-l văzui cu ochii mei căzând de pe cal ca un turn… O! atunci spulberai pe leşi… Prea târziu… Corbea zăcea cu faţa în sus…
GENUNEA (zdrobită de durere): Ca şi cum ar fi căutat moartea, doamne? (S-aruncă pe Corbea. Îi ia capul binişor în mâini.) Nu! o! nu… povestea nu s-a sfârşit… mai e… mai e… şi mai frumoasă!…
LOGOFĂTUL BALOŞ: Bietul flăcău!
SANDOMIR: Tată… iubea pe Genunea!
LOGOFĂTUL BALOŞ: A! (Îi cade capul pe umărul lui Sandomir.)
GENUNEA (plângând): De ce nu mi-ai spus?… O! ţăran viteaz!… Înaintea ta îngenunche fata de boier!… Mai e… o! mai e poveste şi d-aci înainte…
CORBEA (se deşteaptă o clipă): Nunea!… Măria-ta!… Iertaţi-mă…
PETRU RAREŞ: Şmil, să-ţi văd ştiinţa!
ŞMIL: Ştiinţa mea se pleacă în faţa morţii!
CORBEA (c-o răsuflare grea): De ce plângi, Nunea?… Nu mi-e greu să mor… Am biruit!… Şi mâinile tale sunt aşa de bune!… O! Poveste… poveste… Ooo! (Închide ochii şi moare.)
GENUNEA: Eu l-am omorât, fără să vreau, fără să ştiu!… Şi povestea s-a încheiat!…
(Cade asupra lui Corbea.)
VISTERNICUL MATIAŞ: O iscoadă, măria-ta.
PETRU RAREŞ: Să vie încoa. (Intră iscoada.) Cine te-a trimis?… Ce vrei?… Să ne sporeşti bucuria c-am biruit or durerea c-am pierdut pe cel mai viteaz dintre noi?…
ISCOADA: Hatmanul Mihu s-a întors în Suceava…
PETRU RAREŞ: De ce?
ISCOADA: …vin trucii!
TOŢI (tresărind): Turcii?
PETRU RAREŞ: Să vie!… o-ho-ho-ho!