PETRU RAREŞ şi MOGÂRDICI.
MOGÂRDICI (sare în sus şi se uită peste Rareş): Cine-i acolo?… Nu răspunzi?… Să nu dai, că mă mişc… adică să nu te mişti, că dau… (Tremurând.) Născătoare, o fi, or n-o fi?… Dacă n-ar fi fost, n-ar fi bătut… dacă e, de ce tace?… Ce vrea?… Ce vrei, mă omule?…
PETRU RAREŞ: Om bun…
MOGÂRDICI (îl vede) Bunul să-ţi cază la inimă… Om bun sunt şi eu… Adică bun-bun, da… hî… hî… Şi cum te cheamă, mă omule?
PETRU RAREŞ: Petru…
MOGÂRDICI: Petru… Petru… Petru mă cheamă şi pe mine… Eu spui policra: sutaşul Petru Mogârdici, fost ajutor al căpitanului copiilor de casă, fost chelar al măriei-sale vodă, luatul din văzduh… Că numai pe vite le cheamă fără policră: Miercana, Dumana, Lăbuş… Hoţul!
PETRU RAREŞ: Petru Rareş Majearul…
MOGÂRDICI: Cum-cum?
PETRU RAREŞ: Petru…
MOGÂRDICI: P-al treilea nu l-am înţeles.
PETRU RAREŞ: Majearul…
MOGÂRDICI: Mă-ga… Aşa… Nu cunosc… Eu auzisem altfel… Că nu puteam crede…
PETRU RAREŞ: Deschide-mi, şi Sfântul Petru să-ţi deschidă porţile raiului…
MOGÂRDICI: A! asta deloc… alilalte cât mai târziu…
PETRU RAREŞ: Sunt rupt de oboseală…
MOGÂRDICI: Eu te-am rupt! De m-ai rupe-n bucăţi, şasta n-o fac.
PETRU RAREŞ: D-aş fi un câine spart de mistreţ, te-ai îndura.
MOGÂRDICI: Spart-nespart, aşa ne-au poruncit logofătul ăl mare, Toader Baloş Bubuiug, şi Groza, ăl mai mare peste oşti, că până n-ar spune lozinca să nu deschidem… Şi eu nu ţi-o spui, spune-o tu, şi dau porţile de perete…
PETRU RAREŞ: …L-am cunoscut pe Toader… Era pisar pe vremea lui Ştefan cel Mare, sfântul meu părinte…
MOGÂRDICI: Cum-cum?
PETRU RAREŞ: …L-am cunoscut pe Groza… Era copil de casă… Douăzeci şi trei de ani am petrecut printre străini, mai mult închis ca slobod… De câte ori n-am tras zăvorul ista, de câte ori n-am pus mâna pe toarta asta şi de câte ori n-am izbit aşa… (Bate în poartă. Mogârdici se sperie.) O! pământ sfânt al ţării mele! (Se închină şi sărută pământul.) Te moaie de lacrimile astea mai nainte d-a te dospi cu sângele meu!
MOGÂRDICI: Ai?… E cam nebun… (Tare.) Ascultă!
PETRU RAREŞ: Ascult.
MOGÂRDICI: Ai ceva arme la dumneata, să nu dăm de vrun beteşug… Ia apropie-te, şi… să nu te mişti, că dau… (Ridică arcul.) Nu prea mult… Să văd… Scutură dulama… (Se pleacă după zid.)
PETRU RAREŞ: Cum vrei să vezi de te pleci după zid?
MOGÂRDICI: Asta e treaba mea… Vreau să te văd fără să mă vezi… Uu! Corbea! Cremene! Sandomir!
(Corbea, Cremene şi Sandomir vin repede.)